Subiecte de interes juridic pentru dvs. - Titlul executoriu european, Recuperare creante, Dosare penale, civila, avocat instanta
Indrumari Juridice - Birou avocat :: STOP Taxa de poluare !! 2007 - 2012 :: Intrebarile dvs. juridice
Pagina 1 din 1
Subiecte de interes juridic pentru dvs. - Titlul executoriu european, Recuperare creante, Dosare penale, civila, avocat instanta
Av. Cuculis Joi Iun 28, 2012 7:01 am
Titlul executoriu european
(Regulamentul 805/2004)
Titlul executoriu european este un certificat care însoțste hotărâre judecătorească natională, o tranzactie judiciară sau un act autentic, permitând executarea acestora într-un alt stat membru. Această procedură se aplică si în cazul creantelor împotriva unei persoane care nu contestă creanta, atunci când un judecător national a hotărât deja că vi se datorează suma în cauză. Pentru a cere eliberarea unui titlu executoriu, trebuie în general să solicitati acest lucru instantei care s-a pronuntat pe fondul cauzei si trebuie să îndepliniti conditiile aplicabile în statul membru respectiv.
Primul pas este acela de a vă prezenta în instantă si de a obtine o hotărâre în favoarea dumneavoastră si împotriva debitorului. Regulile care stabilesc ce instante sunt competente să judece cauza dumneavoastră sunt explicate mai jos (nu uitati însă că în cazul în care debitorul este un consumator, întotdeauna instantele judecătoresti din tara de resedintă a acestuia sunt cele care trebuie să judece cauza). Chiar dacă debitorul nu contestă actiunea, acestuia trebuie să i se notifice sau să i se comunice un act prin care este informat asupra motivului pentru care a fost depusă o cerere împotriva sa, asupra valorii cererii (inclusiv valoarea dobânzii, dacă aceasta face obiectul cererii) si asupra numelor si adreselor părtilor. Hotărârea va obliga debitorul să vă compenseze prin plata unei sume de bani răul pe care vi l-a cauzat.
Apoi trebuie să depuneti o cerere de certificare a acestei hotărâri ca titlu executoriu european (TEE). Pentru aceasta, judecătorul (din cadrul instantei care a pronuntat hotărârea) utilizează un formular tip anexat la Regulamentul 805/2004.
Odată eliberat de instanta respectivă, TEE trebuie trimis autoritătii de executare din statul membru în care locuiette debitorul sau în care se află bunurile sale. Singurul motiv pentru care poate fi refuzată executarea titlului executoriu într-un alt stat membru este dacă titlul respectiv vine în contradictie cu o altă hotărâre pronuntată în celălalt stat membru între aceleati părti.
Scopul executării hotărârilor judecătoreşti constă, în general, în recuperarea sumelor de bani, însă poate consta şi în îndeplinirea unui alt tip de obligaţii (obligaţia de a face ceva sau de a se abţine de la a face ceva).
Din punct de vedere practic, trebuie să deţineţi un document executoriu (o hotărâre judecătorească sau un act doveditor), dacă doriţi să solicitaţi executarea hotărârii. Pentru a declara executorie o hotărâre judecătorească pronunţată într-o altă ţară, există o serie de reguli speciale (a se vedea în cadrul dreptului comunitar).
Executarea hotărârii în sine privind recuperarea unor sume de bani poate lua una din formele următoare:
Sechestrul asupra bunurilor – bunurile care aparţin debitorului vor trece sub autoritatea instanţelor şi vor fi vândute (vânzare publică sau licitaţie), astfel încât să puteţi fi plătit din câştiguri;
Poprirea activelor bancare – contul debitorului este blocat (sechestru asupra activelor), iar soldul creditor este pus sub sechestru;
Transferarea veniturilor – se poate confisca o parte din salariul debitorului, din care veţi fi plătit;
Executarea silită a bunurilor imobile, prin care debitorul este evacuat din imobilul acestuia, care este confiscat şi vândut (la licitaţie) pentru a plăti creditorii.
Nu uitaţi că există anumite categorii de active şi revendicări ce nu pot fi sechestrate (îmbrăcăminte, alimente, anumite piese de mobilier, o parte din salariu), astfel încât debitorii şi familiile acestora să poată beneficia în continuare de un standard de viaţă decent.
În afară de TEE, va trebui să furnizati si o copie după hotărârea originală pronuntată în favoarea dumneavoastră si este posibil să vi se ceară o traducere a certificatului TEE, în funcție de limbile acceptate de autoritatea de executare din celălalt stat membru. Nu vi se pot cere alte formalităti suplimentare si, din acest moment, hotărârea poate fi executată, în celălalt stat membru. Executarea se face în conformitate cu regulile obisnuite aplicate în statul membru respectiv, astfel încât, dacă, de exemplu, o hotărâre este executată în general apelând la un executor judecătoresc, aveti obligatia să faceti acelasi lucru.
0722298011
Av Cuculis
Despre RIL - Taxa de poluare
Odată cu pronunţarea hotărârilor Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în cauzele principale Tatu si Nisipeanu s-au spulberat toate miturile avansate de Guvern în perioada 2008-2011, referitoare la o pretinsă compatibilitate a O.U.G. nr. 50/2008 privind taxa de poluare, în toate formele sale, cu dreptul european.Acest lucru practic ar fi imposibil. Astfel, instanţa de la Luxemburg a explicat, suficient de clar chiar şi pentru cei nefamiliarizaţi cu dreptul european, că toate formele reglementării naţionale din perioada 2008-2010 sunt incompatibile cu art. 110 TFUE. Se ridica probleme destul de mari si asupra taxei din 2011, insa practica pentru moment este neunitara.Tocmai de aceea si Ril-ul despte care facem vorbire. Lucrurile fiind lămurite pe fondul cauzei, s-a întrevăzut foarte clar obligaţia imperativa a Statului Român de a restitui integral taxa de poluare prelevată după data de 1 iulie 2008. Această obligaţie a fost sesizată imediat chiar de către instanţele care anterior datei de 7 aprilie 2011 considerau legislaţia naţională ca fiind în parte compatibilă cu dreptul european, instanţe ce şi-au modificat imediat jurisprudenţa şi au decis să dispună restituirea oricărei taxe de poluare prelevate în perioada 1 iulie 2008 – 31 decembrie 2010 . Mai recent, având în vedere criteriile utilizate de Curte în afacerile Tatu şi Nisipeanu, instanţele naţionale au statuat extrem de clar şi faptul că varianta taxei de poluare aplicabilă după 1 ianuarie 2011 este în egală măsură incompatibilă cu art. 110 TFUE şi au dispus restituirea acesteia.
Cu largul concurs al procurorului general guvernul a decis să încerce reducerea pagubelor, prin limitarea sumelor pe care ar trebui să le plătească în urma hotărârilor Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. Prin urmare s-a solicitat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţiile Unite,să decidă în sensul că acţiunile judiciare având ca obiect restituirea taxei de poluare sunt inadmisibile dacă nu s-a urmat calea de atac aparent prevăzută de legislaţia naţională, respectiv contestarea deciziei de calcul a taxei de poluare în termen de 30 de zile de la data emiterii ei.
În acest sens, elementele de similitudine care trebuie avute în vedere sunt următoarele:
• Statul Român a încălcat în mod evident dreptul european (art. 110 TFUE), aşa cum reiese din hotărârile Curţii în afacerile Ioan Tatu şi Iulian Nisipeanu.
• Organele fiscale din România au respins practic toate contestaţiile formulate împotriva deciziilor de calcul a taxei de poluare. Astfel, în urma unor solicitări fondate pe dispoziţiile Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, 34 de directii ale administratiei financiare au comunicat faptul că în perioada 1 iulie 2008 – 31 iulie 2011 au analizat un număr total de 17.667 contestaţii împotriva deciziilor de calcul a taxelor de poluare. Dintre acestea, au fost admise în total doar 61 de contestaţii (0,34%), toate pentru faptul că s-a calculat greşit cuantumul taxei de poluare, restul fiind respinse. În opinia noastra, o rată de respingere a contestaţiilor de 99,66% denotă cu certitudine existenţa unei practici administrative clare şi coerente, prin care organele fiscale din România refuzau aplicarea cu prioritate a dreptului european.Desi in opinia general valabila aceasta taxa de poluare trebuie restituita tuturor.
• Faptul că s-ar fi contestat decizia de calcul a taxei de poluare nu i-ar fi scutit pe contribuabili de obligaţia de a plăti taxa. Dimpotriva, plata taxei de poluare incompatibile cu art. 110 TFUE era o condiţie obligatorie pentru ca aceste persoane să poată utiliza un bun aflat în proprietatea lor, achiziţionat dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene tocmai în considerarea principiului european al liberei circulaţii a mărfurilor.
Instanţa noastră supremă va trebui să reflecteze şi la o altă chestiune: dacă la nivel european Curtea de Justiţie a refuzat să limiteze în timp efectele hotărârilor Tatu şi Nisipeanu, ar putea oare Înalta Curte să confirme interpretarea acelor instanţe care s-au socotit competente să limiteze ele însele în timp efectele acestor hotărâri, apreciind că au dreptul la restituirea taxei de poluare doar acei contribuabili care au contestat decizia de calcul în termen de 30 de zile de la data emiterii ei? În opinia noastră, răspunsul corect este unul categoric negativ. Astfel, din moment ce legislaţia fiscală naţională este incompatibilă cu dreptul european de la data intrării ei în vigoare, a atribui efecte juridice unui pretins act administrativ nul de la momentul emiterii lui ca urmare a incompatibilităţii cu art. 110 TFUE nu înseamnă altceva decât o limitare a efectelor temporale ale hotărârilor Curţii.
In concluzie, acestia indruma pe cei ce au platit aceasta taxa sa actioneze in instanta institutia administratiei financiare, instanta de judecata fiind singura in masura sa dispuna restabilirea situatiei financiare anterioare.
Sursa: http://www.juridice.ro
Avocat Cuculis
0722298011
Instrumente de recuperare a creanţelor internationale
Odată cu integrarea Romaniei în Uniunea Europeană, societăţile romane au la dispoziţie un nou instrument de recuperare a datoriilor născute din relaţiile contractuale cu partenerii internationali şi anume ordonanta de plată europeană.
In ceea ce priveste regimul contractelor nascute între persoane juridice ale statelor membre U.E acestea intră sub incidența cooperării judiciare în materie civilă în sensul articolului 65 din tratat. Regulamentul, aplicabil începând cu 2008, stabileşte o procedură europeană pentru somaţiile de plată.
Procedura este menită să simplifice, să accelereze şi să reducă costurile litigiilor transfrontaliere referitoare la creanţe pecuniare necontestate. Regulamentul asigură libera circulaţie a somaţiilor europene de plată în toate ţările Uniunii Europene (UE) prin stabilirea unor standarde minime a căror respectare elimină necesitatea oricăror proceduri intermediare în statul membru de executare înaintea recunoaşterii şi executării.
Procedura europeană de somaţie de plată se aplică în materie civilă şi comercială în litigiile transfrontaliere, indiferent de natura instanţei. Un „litigiu transfrontalier” este un litigiu în care cel puţin una din părţi are domiciliul sau reşedinţa obişnuită într-un stat membru, altul decât statul membru al instanţei sesizate. Regulamentul se aplică tuturor ţărilor UE, cu excepţia Danemarcei.
Condiţiile pentru admisibilitatea unei cereri de somaţie de plată europeană sunt urmatoarele: natura transfrontalieră a litigiului în materie civilă şi comercială, competenţa jurisdicţională a instanţei în cauză şi verificarea dovezilor ce demonstrează temeiul cererii. În cazul în care sunt îndeplinite condiţiile de introducere a unei cereri de somaţie europeană de plată, instanţa emite somaţia în cel mai scurt termen şi, în principiu, în termen de treizeci de zile de la introducerea cererii.
Somaţia europeană de plată este emisă numai pe baza informaţiilor furnizate de reclamant şi nu este verificată de către instanţă. Somaţia devine executorie, cu excepţia cazului în care pârâtul face opoziţie la aceasta pe lângă instanţa de origine .Somaţia europeană de plată este comunicată sau notificată pârâtului în conformitate cu legislaţia naţională a statului în care trebuie efectuată comunicarea sau notificarea. Regulamentul stabileşte norme procedurale minime pentru comunicarea sau notificarea cu sau fără confirmare de primire din partea pârâtului.
Persoana care primeşte o somaţie europeană de plată, adică pârâtul, poate face opoziţie la aceasta pe lângă instanţa care a emis somaţia de plată. Opoziţia se trimite în termen de treizeci de zile de la data comunicării sau notificării somaţiei către pârât. Pârâtul indică în opoziţie faptul că contestă creanţa, fără a fi obligat să precizeze motivele acestei contestaţii.Atunci când pârâtul introduce o opoziţie, procedura continuă în faţa instanţelor competente din statul membru de origine, în conformitate cu normele de procedură civilă de drept comun, cu excepţia cazului în care reclamantul a cerut în mod expres ca procedura să ia sfârşit în acest caz.
De asemena a fost introdusă şi o procedură simplificată prin Regulamentul nr. 861/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 iulie 2007 ce stabilieste o procedura europeană cu privire la cererile cu valoare redusă care are ca obiectiv îmbunătăţirea şi simplificarea procedurilor în materie civilă şi comercială, atunci când valoarea creanţei nu depăşeşte 2000 de euro. Procedura cu privire la cererile cu valoare redusă este o procedură scrisă, cu excepţia cazurilor în care instanţa consideră că sunt necesare audieri.
Avocat Cuculis
0722298011
Divorţ sau separare fără bătăi de cap pentru cuplurile internaţionale
În fiecare an, aproape 1 milion de cupluri îşi depun cererea de divorţ în UE. Din păcate, nu se ştie întotdeauna ce legislaţie trebuie aplicată în situaţia în care partenerii provin din ţări diferite, sunt conaţionali, dar trăiesc în străinătate sau unul dintre ei locuieşte în alt stat. Procedura poate deveni foarte complicată.
Noile norme europene care reglementează drepturile de proprietate în cazul cuplurilor internaţionale vor consolida securitatea juridică şi vor reduce costurile şi durata procedurilor care trebuie îndeplinite în eventualitatea unui divorţ sau a unei separări.
Numărul europenilor care îşi aleg parteneri de altă naţionalitate este în creştere. De asemenea, există cupluri formate din parteneri provenind din aceeaşi ţară, dar care trăiesc în străinătate, uneori chiar în ţări diferite. Aceste cupluri internaţionale reprezentau, în 2007, 13 % din totalul căsătoriilor încheiate în UE.
În caz de divorţ, separare sau deces al unuia dintre soţi, începe o adevărată bâjbâială prin hăţişul legislativ pentru împărţirea bunurilor, adesea aflate în mai multe ţări. Ce legislaţie se aplică? Cea a ţării de reşedinţă, a ţării de origine, sau legislaţia ţării în care se află bunul în cauză? Cărei instanţe trebuie să i se adreseze părţile implicate? Se estimează că aceste proceduri complexe se ridică la 1,15 miliarde de euro anual.
Comisia a propus adoptarea unor noi norme care să aducă unele clarificări şi să determine reducerea costurilor, dar care să şi împiedice situaţia în care unul dintre parteneri ar putea să profite de legislaţia unei ţări, în defavoarea celuilalt.
Aceste dispoziţii vizează atât cuplurile căsătorite cât şi parteneriatele înregistrate recunoscute în treisprezece state membre. În 2007, în Uniunea Europeană, s-au încheiat aproape 41 000 de parteneriate între cupluri internaţionale.
Astfel cuplurile care divorţează vor alege ţara a cărei legislaţie va reglementa împărţirea bunurilor, precum şi instanţa competentă. În caz de dezacord, legislaţia şi instanţa vor fi desemnate după anumite criterii care permit stabilirea ţării cu care soţii au legăturile cele mai strânse. În cazul parteneriatului înregistrat, se va aplica legislaţia ţării în care a fost încheiat, iar cuplul va putea să îşi aleagă instanţa. Şi aici vor exista criterii menite să faciliteze luarea unei decizii, în caz de dezacord între parteneri.
Anul trecut, UE a adoptat norme care permit cuplurilor transnaţionale să aleagă legislaţia naţională aplicabilă divorţului. Acest text, care nu acoperă însă aspectele patrimoniale, a fost adoptat de paisprezece state membre.
Numeroase state membre permit deja ca astfel de divorţuri să se desfăşoare conform cu legislaţia unei alte ţări. Însă reglementările care prevăd ce legislaţie trebuie aplicată diferă de la o ţară la alta. Aceste incertitudini înseamnă proceduri de divorţ îndelungate şi costisitoare, devenind un chin în plus atât pentru adulţi, cât şi pentru copii. Noile norme specifică, de asemenea, ce legislaţie se va aplica atunci când cuplul nu poate cădea de acord asupra acestui punct. Se urmăreşte înlăturarea posibilităţii ca unul dintre parteneri să tragă foloase de pe urma legislaţiei unei ţări, în detrimentul celuilalt.
Comisia a mai înaintat astfel de propuneri înca din 2006, dar guvernele UE nu au putut ajunge la un acord unanim în acest sens. 10 ţări au decis să continue iniţiativa, apelând pentru prima dată la procedura de „cooperare consolidată”.
Aceasta a fost introdusă în 2009 şi permite unui grup constituit dintr-un anumit număr de ţări să adopte reglementări aplicabile doar grupului respectiv, nu întregului spaţiu european. Viviane Reding, comisarul pentru justiţie şi drepturi fundamentale, propune aceste norme în numele a 10 ţări: Austria, Bulgaria, Franţa, Grecia, Italia, Luxemburg, România, Slovenia, Spania şi Ungaria.
Av Cuculis
0722298011
Procedura de recuperare a creantelor daca a-ti fost inselat de un comerciant
dintr-un stat membru.
In concret, consumatorul il poate da pe comerciant in judecata in statul unde acesta din urma activeaza, in baza Regulamentului 861/2007, ce reglementeaza litigiile aparute in urma cererilor cu valoare redusa.
Consumatorul nu trebuie decat sa trimita o scrisoare instantei competente si sa urmeze procedurile. Pentru declansarea procedurii europene privind cererile cu valoare redusa, trebuie indeplinite urmatoarele conditii: litigiul trebuie sa fie transfrontalier (problema sa apara intre un consumator si un comerciant ce provin din state membre UE diferite); valoarea despagubirii nu trebuie sa depaseasca 2000 de euro; litigiul trebuie sa fie civil sau comercial (procedura nu se aplica in materie fiscala, vamala sau administrativa, in ceea ce priveste raspunderea statului, starea civila sau capacitatea juridica a persoanelor fizice, regimurilor matrimoniale, obligatiilor de intretinere, testamentelor si succesiunilor, falimentului, asigurarilor sociale, arbitrajului, dreptului muncii, inchirierilor de imobile (cu exceptia cererilor care au obiecte sume de bani), atingerile aduse dreptului la viata privata sau drepturilor care privesc personalitatea, inclusiv calomnia.
In cazul in care despagubirile sunt cerute sub forma unei dobanzi contractuale sau legale, acestea sunt calculate in afara principalului.
“In cadrul acestei proceduri se pot cere si despagubiri sub forma dobanzii legale, acolo unde litigiul are ca obiect o suma de bani Un consumator poate avea o cerere principala in valoare de 1999 euro si solicita si dobanzi de 200 de euro. In acest caz, cererea este acceptata”, explica MihaiTtitichi.
Pasii de urmat
In primul rand, consumatorul trebuie sa repereze instanta nationala competenta, din statul in care activeaza comerciantul. Acest lucru se face prin intermediul prevederilor Regulamentului 44/2001 privind competenta judiciara. Instantele competente si lista acestora in functie de regiuni pot fi gasite pe site-ul Atlasului Judiciar European de Materie Civila,creat de Comisia Europeana:
http://ec.europa.eu/justice_home/judicialatlascivil/html/sc_courtsJurisd_ro.htm
De exemplu, daca un comerciant roman a achizitionat un produs direct dintr-un magazin din Germania, instanta competenta va fi cea germana din raza teritoriala in care are sediul comerciantul. Pentru declansarea procedurii, consumatorul aflat intr-un litigiu transfrontalier trebuie sa completeze un formular standard, stabilit prin Anexa 1 la Regulamentul 861/2007(formular A). Formularul poate fi procurat fie de la instantele competente, fie de pe site-ul Atlasului Judiciar:
http://ec.europa.eu/justice_home/judicialatlascivil/html/sc_filling_ro.htm
Formularul trebuie completat in limba sau in una din limbile de procedura ale instantei competente si trebuie sa contina, printre altele, si o descriere a probelor care sustin cererea, precum si documente justificative (traduse, preferabil, in limba sau una din limbile de procedura ale instantei).
Formularul completat si documentele justificative sunt trimise instantei competente prin posta sau prin orice alt mijloc de comunicare acceptat de statul membru in care s-a initiat procedura.
Limba de procedura pentru instantele din fiecare stat membru si mijloacele de comunicare acceptate se gasesc la:
http://ec.europa.eu/justice_home/judicialatlascivil/html/sc_communicationsHTML_ro.htm
Daca instanta considera ca informatiile primite de la reclamant sunt inadecvate sau formualarul nu a fost completat corect, aceasta ii acorda reclamantului posibilitatea sa rectifice documentele.
Procedura privind cererile cu valoare redusa este scrisa. Ca o exceptie, in anumite cazuri, instanta poate dispune organizarea unei dezbateri orale, daca apreciaza acest fapt ca fiind necesar, sau la solicitarea uneia dintre parti. Instanta poate sa refuze o astfel de solicitare, in cazul in care considera ca, tina contde circumstantele cauzei, nu este necesara o dezbatere orala pentru desfasurarea corecta a procesului.
In urmatoarea etapa, instanta il instiinteaza in scris pe parat (comerciant), in termen de 14 zile de la primirea reclamatiei de la consumator, de existenta litigiului si a probelor existente impotriva lui. Paratul, la randul lui, are la dispozitie 30 de zile sa transmita un raspuns, insotit, eventual, de documente justificative.
Apoi, in termen de 14 zile, instanta judecatoreasca comunica reclamantului o copie a raspunsului paratului. Daca paratul formuleaza o cerere reconventionala (prin care formuleaza pretentii impotriva reclamantului), reclamantul trebuie sa raspunda in 30 de zile.
In termen de 30 de zile de la primirea raspunsului de la parat sau de la reclamant (daca exista o cerere reconventionala) ori dupa 30 de zile de la dezbaterea orala sau dupa primirea tuturor informatiilor necesare, instanta pronunta o hotarare, care este executorie. “Un astfel de litigiu ar trebui sa dureze, daca sunt respectate termenele prevazute, in jur de 5 luni”, spune av. Cuculis.
Partea care pierde suporta cheluielile de judecata
Hotararea poate fi atacata in cadrul unei cai de atac (apel, recurs), in functie de fiecare stat membru si de termenele de procedura stabilite, ce se pot verifica la adresa:
http://ec.europa.eu/justice_home/judicialatlascivil/html/sc_courtsAppeal_ro.htm
Cotete la standarde U.E. din ianuarie 2012
Comisia Europeana someaza înca o data statelor membre sa puna in aplicare o interdictie privind cotetele neimbunatatite pentru gaini ouatoare care intra in vigoare la 1 ianuarie 2012 si a avertizeaza ca va adopta masuri drastice impotriva celor care nu respecta legislatia UE relevanta.
"Decizia politica privind interdictia a fost adoptata in 1999. Au trecut doisprezece ani si situatia din unele state membre este, conform rapoartelor, nesatisfacatoare. Consecintele asupra bunastarii animalelor si riscul de denaturare a pietei sunt reale. Acestea ar putea submina investitiile si eforturile deja depuse pentru conformare, precum si increderea consumatorilor, ceea ce este, evident, inacceptabil,`` a declarat astazi comisarul pentru sanatate si consumatori, John Dalli, in cadrul interventiei sale la Consiliul Agricultura, care a dezbatut aceasta chestiune. ``Comisia,`` a adaugat el, ``nu intentioneaza sa prelungeasca termenul-limita al interdictiei si nu va ezita sa inceapa proceduri de sanctionare a incalcarii dreptului Uniunii in cazurile de nerespectare."
Comisarul Dalli, a anuntat, de asemenea, ca experti de la serviciul de inspectie al Comisiei, Oficiul Alimentar si Veterinar (OAV), vor incepe sa viziteze statele membre vizate incepand din ianuarie 2012. Orice decizii referitoare la procedurile privind incalcarea dreptului Uniunii se vor baza pe rezultatele acestor audituri.
In ultimii ani, Comisia a profitat de orice ocazie pentru a reaminti statelor membre responsabilitatea care le revine de a pune in aplicare legislatia . Printre altele, aceasta a solicitat statelor membre sa prezinte planuri de actiune specifice, care contin sanctiuni in caz de neconformare, pentru a aplica interdictia in termenul stabilit. Intre 2008 si 2010, OAV a auditat 20 de state membre si a examinat stadiul respectarii interdictiei in statele respective.
In decembrie 2010, Parlamentul European a adoptat o rezolutie care sprijina punerea in aplicare a interdictiei fara intarziere si care cere Comisiei sa ia masuri pentru a asigura respectarea legislatiei. In luna ianuarie a acestui an, Comisia a organizat o sedinta cu participarea mai multor parti interesate, pentru a discuta optiunile posibile pentru asigurarea punerii in aplicare depline a interdictiei pe teritoriul UE. Pentru a permite o evaluare adecvata a stadiului punerii in aplicare, Comisia a solicitat, de asemenea, statelor membre sa trimita date privind numarul de gaini ouatoare, defalcate pe sistem de exploatatie, pana la 1 aprilie 2011. Datele au aratat ca in unele state membre vor mai fi gaini ouatoare in cotete neimbunatatite la sfarsitul anului. In conformitate cu legislatia, cotetele neimbunatatite vor trebui sa fie eliminate treptat incepand cu 1 ianuarie 2012. Acestea ar trebui sa fie inlocuite cu alte sisteme mai capabile sa satisfaca necesitatile biologice si comportamentale ale animalelor. Cotetele neimbunatatite ofera gainilor un spatiu de viata mai redus decat cele imbunatatite si sunt lipsite de structuri precum un cuib sau o stinghie, care contribuie la o crestere a gainilor cu reducerea la minimum a suferintelor. Necesitatea inlocuirii cotetelor neimbunatatite este sustinuta printr-un aviz al EFSA din 2005 privind caracteristicile legate de bunastare ale diverselor sisteme de crestere a gainilor ouatoare.
Sunt disponibile fonduri de dezvoltare rurala pentru modernizarea sistemelor de crestere a gainilor ouatoare, dar numai unele state membre (precum Irlanda, de exemplu) le-au utilizat pentru o mai buna conformitate cu cerintele legale. Unele state membre si-au actualizat sistemele de crestere chiar inainte de intrarea in vigoare a directivei. Suedia (1999), Luxemburg (2007), Austria (2009) si Germania (2010) au raportat 100 % conformitate cu dispozitiile legale. UE este autosuficienta in ceea ce priveste consumul de oua in coaja in conformitate cu un studiu realizat in 2010 de Parlamentul European. Importurile sale vizeaza in principal produse din oua si cantitatea nu a fost niciodata foarte mare. Cetatenii europeni pot obtine informatii privind tipul de exploatatie direct de pe oua. Un numar legat de sistemul de exploatatie se stampileaza direct pe cojile oualor. Acesta este singurul sistem european de etichetare obligatoriu existent cu referire la tipul de exploatatie. Datorita acestui sistem de clasificare, UE a inregistrat o crestere importanta a consumului de oua de la gaini crescute in aer liber.
Viata privata in Noul Cod Civil
Noile reglementari din Codul Civil privind viata privata intra in conflict cu unele practici jurnalistice, granita dintre dreptul la libera exprimare si dreptul la viata privata in cazul persoanelor publice fiind extrem de ambigua. Reprezentantii societatii civile sustin ca, pe viitor, ar trebui afisata prudenta din partea massmedia atunci cand dezbat anumite teme ce privesc viata personala a anumitor indivizi. In acelasi timp, se face multa referire la practica CEDO care permite, totusi, satira in media. “Mingea” este in terenul judecatorilor care, incepand cu 1 octombrie, vor interpreta noile norme.Interceptarea fără drept a unei convorbiri private, comisă prin orice mijloace tehnice, sau utilizarea în cunoştinţă de cauză a unei asemenea interceptări, precum şi ţinerea vieţii private sub observaţie, prin orice mijloace, potrivit noului Cod civil, constituie atingeri ale vieţii private.
Articolul 70 din noul Cod civil al României reglementează dreptul la libera exprimare. “(1) Orice persoană are dreptul la libera exprimare. (2) Exercitarea acestui drept nu poate fi restrânsă decât în cazurile şi limitele prevăzute la art. 75″, prevede articolul citat.
Articolul 75 impune limitele: “(1) Nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în această secţiune atingerile care sunt permise de lege sau de convenţiile şi pactele internaţionale privitoare la drepturile omului la care România este parte. (2) Exercitarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale cu bună-credinţă şi cu respectarea pactelor şi convenţiilor internaţionale la care România este parte nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în prezenta secţiune”.
Potrivit articolului 71 referitor la dreptul la viaţa privată, “(1) orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private”. Alineatul (2) prevede că nimeni nu poate fi supus vreunor imixtiuni în viaţa intimă, personală sau de familie, nici în domiciliul, reşedinţa sau corespondenţa sa, fără consimţământul său ori fără respectarea limitelor prevăzute la articolul 75, iar alineatul (3) al articolului 71 stipulează că este, de asemenea, interzisă utilizarea, în orice mod, a corespondenţei, manuscriselor sau a altor documente personale, precum şi a informaţiilor din viaţa privată a unei persoane, fără acordul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75.
Articolul 72 privind dreptul la demnitate prevede că orice persoană are dreptul la respectarea demnităţii sale, fiind interzisă orice atingere adusă onoarei şi reputaţiei unei persoane, fără consimţământul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75.
Dreptul la propria imagine este reglementat de articolul 73, care arată: “(1) Orice persoană are dreptul la propria imagine. (2) În exercitarea dreptului la propria imagine, ea poate să interzică ori să împiedice reproducerea, în orice mod, a înfăţişării sale fizice ori a vocii sale sau, după caz, utilizarea unei asemenea reproduceri. Dispoziţiile art. 75 rămân aplicabile”.
Sub rezerva aplicării dispoziţiilor art. 75, pot fi considerate ca atingeri aduse vieţii private: “a) intrarea sau rămânerea fără drept în locuinţă sau luarea din aceasta a oricărui obiect fără acordul celui care o ocupă în mod legal; b) interceptarea fără drept a unei convorbiri private, săvârşită prin orice mijloace tehnice, sau utilizarea, în cunoştinţă de cauză, a unei asemenea interceptări; c) captarea ori utilizarea imaginii sau a vocii unei persoane aflate într-un spaţiu privat, fără acordul acesteia; d) difuzarea de imagini care prezintă interioare ale unui spaţiu privat, fără acordul celui care îl ocupă în mod legal; e) ţinerea vieţii private sub observaţie, prin orice mijloace, în afară de cazurile prevăzute expres de lege; f) difuzarea de ştiri, dezbateri, anchete sau de reportaje scrise ori audiovizuale privind viaţa intimă, personală sau de familie, fără acordul persoanei în cauză; g) difuzarea de materiale conţinând imagini privind o persoană aflată la tratament în unităţile de asistenţă medicală, precum şi a datelor cu caracter personal privind starea de sănătate, problemele de diagnostic, prognostic, tratament, circumstanţe în legătură cu boala şi cu alte diverse fapte, inclusiv rezultatul autopsiei, fără acordul persoanei în cauză, iar în cazul în care aceasta este decedată, fără acordul familiei sau al persoanelor îndreptăţite; h) utilizarea, cu rea-credinţă, a numelui, imaginii, vocii sau asemănării cu o altă persoană; i) difuzarea sau utilizarea corespondenţei, manuscriselor ori a altor documente personale, inclusiv a datelor privind domiciliul, reşedinţa, precum şi numerele de telefon ale unei persoane sau ale membrilor familiei sale, fără acordul persoanei căreia acestea îi aparţin sau care, după caz, are dreptul de a dispune de ele”, stipulează articolul 74 din noul Cod civil.
Articolul 76 privind prezumţia de consimţământ prevede: “Când însuşi cel la care se referă o informaţie sau un material le pune la dispoziţia unei persoane fizice ori persoane juridice despre care are cunoştinţă că îşi desfăşoară activitatea în domeniul informării publicului, consimţământul pentru utilizarea acestora este prezumat, nefiind necesar un acord scris”.
În continuare, articolul 77 arată că orice prelucrare a datelor cu caracter personal, prin mijloace automate sau neautomate, se poate face numai în cazurile şi condiţiile prevăzute de legea specială. Starletele din Romania vor fi pozate doar cu voia lor, desi se stie ca multe cheama paparazzi chiar si cand se duc la toaleta.
Jurnalistii vor trebui sa se gandeasca de doua ori inainte de a publica un material despre o persoana publica, riscand altfel procese costisitoare.
Cum sa fi despagubit daca ai fost o victima a strazii. Un serviciu aproape necunoscut de romani
Autor: Cuculis Adrian
Birou de avocatura Cuculis si Asociatii va invata cum sa fiti despagubiti in cazul in care asigurarea nu a acoperit dauna atat materiala cat si morala. Intr-un interviu acordat reprezentatii Biroului de avocatura au declarat ca un procent de peste 70% din populatie nu cunoaste exsitenta unui asemenea fond.
Foarte putin romani stiu ca exista un Fond de Protectie a Victimelor Strazii (FVPS), la care se poate apela in cazul unui accident al carui vinovat este neidentificat sau daca asigurarea detinuta de soferul vinovat nu este valabila. Biroul de avocatura Cuculis si Asociatii,specializati atat pe asigurari cat sip e raspunderi civile delictuale, ne asigura ca el functioneaza si ca ua avut clienti care au fost practice despagubiti din acest fond.
La nivel de utilizatori, am facut cautari in randul soferilor ce detin asigurare casco si i-am intrebat ce ar face daca s-ar lovi de situatia in care dupa ce masina le-a fost avariata acestia primesc o asigurare falsa, iar raspunsul lor a fost ca ar repara-o pe banii lor.
Alti tineri, aceleasi raspunsuri, desi intrebarea difera: cum procedeaza in cazul unui accident in care este nevinovat, dar soferul care a provocat accidentul ii da o asigurare falsa sau, care, din diferite motive nu este valabila? Acesti indivizi parte din societate, ca majoritatea romanilor, nu stiu ca exista un Fond de Protectie a Victimelor Strazii. Infiintat in 2006, Fondul are la dispozitie, din contributiile asiguratorilor, bani pentru despagubirea victimelor strazii.
Biroul de avocatura Cuculis si Asociatii, specializati in aceste spete, spun ca, desi ofera serviicii inca necunoscute majoritatii, fondul exista si ofera exemplul unui dosar public in care el(fondul) a intervenit.
L.M.A este o tanara soferita, care a provocat un accident rutier, conducand o masina inmatriculata in Franta, cu asigurare emisa in Franta. In urma impactului, o tanara mama, A.L.O, a decedat, iar familia s-a indreptat in instanta impotriva asiguratorului, solicitand daune materiale si morale. Asigurarea prezentata de tanara care a provocat accidentul figura ca fiind incheiata la o societate Franceza. Corespondentul firmei de asigurari din Romania a facut verificari si a constatat ca asigurarea era, de fapt, falsa. „In acel moment noi am iesit din cauza, le-am spus ca ne pare rau, dar nu avem calitate in dosar”, a declarat avocatul firmei de asigurari, Cuculis. In aceste conditii, singura usurare pentru familia victimei a venit din partea Fondului de Protectie a Victimelor Strazii, care a intervenit in cauza si a acoperit cheltuielile morale si materiale.
Cum functioneaza Fondul
Delegatul Biroului de avocatura Cuculis sustine ca, din varii motive, FVPS este necunoscut pentru cei mai multi dintre romani. „Cred ca foarte putina lume apeleaza la acest fond, tocmai din cauza lipsei de informare si a faptului ca acesta nu isi face suficienta reclama”, a spus avocatul. Situl www.fvps.ro, ofera insa cateva informatii utile despre situatiile in care se pot cere despagubiri daca ai fost o victima a strazii. In acest sens sunt cel putin doua scenarii posibile.
Soferul vinovat nu are RCA
Potrivit datelor existente pe siteul FVPS, in cazul unui accident cu o masina inmatriculata in Romania, dar care nu detine un RCA „va veti adresa F.P.V.S. care va va despagubi, dar numai daca nu detineti o asigurare facultativa (Casco) in baza careia sa puteti fi despagubit. Veti putea beneficia de despagubiri pentru daunele materiale suferite, pentru vatamarile corporale proprii precum si pentru daunele suferite ca urmare a decesului unei/unor persoane”. E foarte important de precizat ca in cazul unei asigurari CASCO, prejudiciul va fi acoperit de firma de asigurari.
Masina vinovata nu este identificata
Datele de pe siteul www.fvps.ro mai arata ca un alt scenariu in care FVPS intervine si ofera despagubiri este acela in care un autovehicul neidentificat produce un accident, in urma caruia rezulta victime omenesti, ranite sau decedate. Intr-o astfel de situatie „va veti adresa F.P.V.S. care va va despagubi, dar numai pentru vatamarile corporale proprii sau pentru daunele suferite ca urmare a decesului unei/unor persoane. In aceste cazuri, F.P.V.S. va poate acorda despagubiri si pentru daunele materiale suferite, dar numai daca in accidentul respectiv cel putin unei persoane i-au fost cauzate vatamari corporale care sa necesite pentru vindecare cel putin 60 de zile de ingrijiri medicale”.
Ce trebuie să faci când ai un accident auto peste graniţă
Cele mai importante măsuri pe care un şofer român trebuie să le ia imediat după producerea unui accident rutier în străinătate, după cum susţin oficialii CSA, sunt:
• Să se informeze asupra legislaţiei ţării în care a fost produs accidental – acest lucru este posibil dupa cum sustin autoritatile apeland numarul unic 112, ce este valabil pe tot teritoriul Europei.
• Dacă este vinovat de producerea accidentului poate da celuilalt şofer o copie după poliţa RCA sau după Cartea Verde, în funcţie de ţara în care a fost produs accidentul.
• Dacă este păgubitul, poate merge la compania de asigurări a vinovatului sau la reprezentantul acelei companii în România.
• Trebuie să meargă alături de celălalt şofer la cea mai apropiată secţie de Poliţie sau, în cazul în care legislaţia ţării respective permite acest lucru, să utilizeze un formular de constatare amiabilă.
Constatarea amiabilă poate fi realizată atât în ţară cât şi peste hotare, prin completarea unui formular cu acelaşi format în toate statele europene. Rubricile trebuie completate corect şi complet.
Completarea unui formular de constatare amiabilă nu reprezintă şi o recunoaştere a vinovăţiei. Trebuie reţinut însă că, după completarea sa, şoferii nu mai pot merge la Poliţie, iar compania de asigurări este obligată să rezolve cazul pe baza acestuia.
Cum poţi obţine despăgubiri
Pentru a obţine o despăgubire în cazul unui accident rutier produs în străinătate, conducătorul auto poate:
• Să trimită la întoarcerea în ţară o cerere de despăgubire reprezentantului din România al companiei de asigurări a vinovatului de producerea accidentului.
• Să afle cine este reprezentantul din România al companiei de asigurări prin intermediul Fondului de Protecţie a Victimelor Străzii (F.P.V.S.).
• Să afle numele companiei de asigurări a vinovatului de producerea accidentului cu ajutorul F.P.V.S.
• F.P.V.S. poate să obţină numele asiguratorului automobilului după numărul de înmatriculare.
• În cazul în care compania de asigurări din străinătate nu are un reprezentant în România cererea de despăgubire trebuie trimisă la F.P.V.S.
• F.P.V.S. poate acţiona şi în cazul în care celălalt automobil implicat în accident nu este asigurat sau dacă asiguratorul nu poate fi identificat.
Se pot obţine despăgubiri înainte de reparaţia maşinii, asiguratorul fiind obligat să stabilească valoarea acestora în funcţie de preţurile pieselor şi în funcţie de costul manoperei necesare. De asemenea, compania de asigurări nu poate impune service-ul în care vor fi realizate reparaţiile.
În cazul în care vrei să îţi plăteşti singur reparaţia, poţi merge la asigurator cu documentele care atestă plata şi astfel îţi recuperezi banii. Conducătorii auto pot realiza sesizări sau reclamaţii apelând la CSA sau la Biroul Asiguratorilor Auto din România (B.A.A.R.).
Cu ce documente trebuie să te prezinţi la compania de asigurări în cazul unui accident produs în ţară
În cazul producerii unui accident rutier în ţară, conducătorul auto trebuie să se prezinte la compania de asigurări cu următoarele documente:
• formularul de constatare amiabilă completat de ambii şoferi sau procesul verbal eliberat de Poliţie;
• permisul de conducere;
• actul de identitate;
• certificatul de înmatriculare şi cartea de identitate a maşinii;
• procură notarială, în cazul în care proprietarul maşinii este persoană fizică, sau împuternicire, în cazul în care proprietarul este persoană juridică.
Statul prin Ministerul Mediului si Admninistratiile Financiare,
Curtea Europeana de Justitie si Justitiabilul Roman
Orice justitiabil care se intreaba ce activitate mai are Curtea Europeana de Justitie poate sa viziteze site-ul acestei institutii si o sa gaseasca In Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria C 161 publicat online, din 19 iunie 2010 intrebarile adresate de Curtea de Curtea de Apel Targu-Mures in doua cauze, in articolul prezent o prezentam pe cea mai importanta si relevanta in materia contenciosului administrativ respectiv in sfera taxelor interne de poluare :
In cauza SC Darmi SRL contra Directiei Generale a Finantelor Publice Mures -Administratia Finantelor Publice Tg.-Mures, prin incheierea de sedinta din 22.12.2009, Curtea de Apel Targu-Mures a decis suspendarea judecatii, pentru a sesiza CJUE, in vederea pronuntarii unei hotarari preliminare referitor la compatibilitatea taxei pe poluare instituita de OUG nr. 50/2008 cu modficarile si completarile ulterioare, cu art. 25, art. 28, art. 90 din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene [TCE].
Astfel, intrebarile Curtii de Apel Targu-Mures adresate CJUE sunt:
1. Se poate considera că prin instituirea unei taxe de poluare, în perioada 01.07.2008 până la 15.12.2008, prin legislaţia relevantă internă adoptată de România (Ordonanţa de Urgenţă nr. 50/2008) sunt satisfăcute în primul rând principiile de uniune vamală şi de evitare a dublei impozitări, astfel cum sunt prevăzute de art. 23, 25 şi 90 [TCE], în sensul în care aceste dispoziţii din tratat permit instituirea unei taxe de poluare în scopul prevăzut de legiuitorul român în preambulul Ordonanţei de Urgenţă nr. 50/2008, scop care este prevăzut şi în art. 174 şi următoarele [TCE]: asigurarea protecţiei mediului prin realizarea unor programe şi proiecte pentru îmbunătăţirea calităţii aerului şi pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislaţia comunitară în domeniu? Cu alte cuvinte, mai concret: prin instituirea unei taxe de poluare într-un stat membru al Uniunii Europene, la prima înmatriculare, pentru autoturisme, noi sau second hand, aduse din alt stat membru în primul stat membru, se poate considera că dispoziţiile art. 174 [TCE] şi următoarele justifică neaplicarea art. 23, 25 şi 90 din acelaşi tratat?
2. Se poate considera că dacă un astfel de vehicul a fost supus unei taxe similare, respectiv taxă de poluare (în acelaşi conţinut ideatic şi cu acelaşi scop, respectiv de respectare a mediului conform principiilor şi obiectivelor descrise de art. 174 [TCE] şi următoarele), într-un stat membru, cu ocazia primei înmatriculări în alt stat membru se poate institui o astfel de taxă de poluare, cu aceleaşi obiective prevăzute de art. 174 şi următoarele din tratat, deşi anterior a mai fost supus unei taxe de poluare într-un alt stat membru?
3. In fine, în ideea contrară, că un astfel de autovehicul nu a fost supus într-un alt stat membru unei taxe de poluare (pentru că fie nu există această taxă, fie din alte motive), dar la o înmatriculare succesivă într-un alt stat membru, spre exemplu România unde se percepe o astfel de taxă, se percepe la prima înmatriculare într-un asemenea stat taxa de poluare, se poate considera, într-o asemenea ipoteză, că se încalcă principiile uniunii vamale sau a unei protecţii interne indirecte prevăzute de art. 23, 25 şi 90 [TCE]? Pe rolul CJUE, dosarul a fost inregistrat sub nr. C – 178/10.
Specialistii DecaLex aprecieaza ca instantele romane sunt tot mai nesigure pe dispozitiile interne si mai ales pe aspectul legalitatii acestor legi. In conformitate cu hotararea data in baza acestor intrebari adresate de instanta romana, Curtea va raspunde urmand ca raspunsul acesteia sa fie folosit ca si indrumar juridic, la fel cum s-a intamplat si in cauza controversata Tatu. Pentru moment singura posibilitate de recuperare sau de evitare a taxei de poluare este instanta de judecata printr-un proces intemeiat pe legea 554/2004.
Universitatea Spiru Haret - Ce se intampla cu diplomele si modalitati de recunoastere si eliberare.
Poate cel mai important lucru la aceasta dezbatere consideram ca este rezonanta si impactul atat mediatic dar si individual provocat la nivel national de univ. Spiru Haret. Subiectul este de asemenea de o importanta majora, tinand cont ca prin nerecunoasterea sau neeliberarea diplomelor de licenta, o buna parte din studentii Spiru au fost vatamati in interesele proprii, fie ca a fost vorba despre o crestere salariala, o ierarhizare sau continuare a studiilor post universitare.
Raspunsul Ministrului Educaţiei, Ecaterina Andronescu,care a anunţat, că toate diplomele de la Universitatea "Spiru Haret", indiferent de programul sau forma de învăţământ urmată, rămân valabile până la clarificarea totală a situaţiei de la instituţia de învăţământ superior, vine ca o surpriza pentru toti cei care asteptau un raspuns ferm din partea ministrului si in niciun caz o amanare a situatiei déjà perpetuate.
Ministrul Educatiei a precizat, într-o declaraţie de presă, că printr-un act normativ va fi cu siguranta remediata situaţia individuală a absolvenţilor de la Universitatea "Spiru Haret" care necesită o asa zisa revalidarea a diplomelor. Aceasta revalidare pentru ca toata lumea sa o intelega si sa o perceapa la nivelul si importanta ei, inseamna un nou examen pe care ar trebui sa il sustina acesti absolventi care nu au nicio vina ca au sustinut un examen de licenta trunchiat.
Toate diplomele obţinute în cadrul prevăzut de lege, respectiv al programelor şi formelor de studii, autorizate sau acreditate, sunt valabile, iar absolvenţii nu vor susţine nicio probă de validare", a declarat ministrul Educaţiei.
Partea cea mai buna, pentru studentii acestei institutii este ca cei care vor sa li se recunoasca studiile si se considera vatamati de catre Ministerul Educatiei, care si-a pus de asemenea antetul pe diplome, dar si ale Universitatii, care a organizat programele de studiu, pot da in judecata atat Universitatea Spiru Haret dar si Ministerul Invatamantului, pentru rezolvarea situatiei.
De altfel in ultima perioada au aparut tot mai multe grupuri de studenti USH care s-au unit tocmai pentru castigarea drepturilor lor. Ministerul Educatiei recunoaste diplomele absolventilor inmatriculati in anul I in perioada 2005-2008 insa acesti studenti nu au inca eliberate aceste diplome.La nivel de interese, studentii au fost prinsi intre cele doua institutii, a ministerului cat si a universitatii.Cele doua institutii isi paseaza reciproc vina, iar singua solutie pe care o are absolventul este chemarea in judecata."USH spune ca, desi Ministerul recunoaste aceste diplome, nu a eliberat tipizatele necesare iar Ministerul spune ca a trimis aceste tipizate". Dupa cum am precizat si mai sus, fiecare si-a propus ca la terminarea facultatii fie sa se angajeze intr-un loc mai bun, fie sa promoveze in scara ierarhica sau sa-si continuie studiile postuniversitare. Prin acest deficit sa-l numim de diplome, Spiru Haret a intervenit impreuna cu Ministerul Invatamantului in sfera relatiilor sociale referitoare atat la increderea in institutia de drept a statului dar si cea a invatamantului particular, fiindca, exista persoane care au fost chiar concediate pe motivul ca au fost urcate pe scara ierarhica, iar postul de unde au plecat s-a desfiintat, insa prin nerecunoasterea acestor diplome angajatorii, atat cei din sistemul privat cat si cei din sistemul de stat au aplicat legea dupa ureche eliberandu-i din functie pe cei ce au avut diplomele eliberate de aceasta unitate de invatamant superios. "Daca exista o oarecare problema la locul de munca, se poate depune plangere pe de-o parte la Spiru Haret, sa elibereze diploma, si pe de alta parte la Minister, sa fie recunoscute diploma. Daca nu se vor recunoaste aceste diplome, pe mai departe dupa ce se parcurge aceasta procedura prealabila se introduce o cerere de chemare in judecata la instanta competenta, asta fiind singura sansa a studentilor.
Despre falimentul rasunator al BDT Cars !
Pe portalul instantelor de judecata apare impunator urmatorul titlu:
Admite cererea formulata de debitorul SC BDT CARS SRL cu sediul in sector 3, Bucureşti, Splaiul Unirii, nr. 223, et. P În temeiul art. 32 alin.1 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenţei, deschide procedura generala impotriva debitorului. Spus pe scurt firma a intrat in faliment, insa ce nu se vede este O LISTA DE PESTE 500 DE CREDITORI CU DATORII PESTE de peste 300 DE MILIARDE, sa nu uitam ca BDT Cars este, sau mai bine zis a fost una din societatile mari din domeniul auto din Romania. In timpul procedurii de insolventa societatea si-a schimbat denumirea pentru a nu pune pe ganduri creditorii. Lucrurile insa nu stau la fel fata de clientii acestora. Compania BDT Cars se afla in faliment dupa ce Tribunalul Bucuresti a admis cererea privind insolventa societatii si a desemnat ca lichidator pe Valrom Consult IPURL. In conducerea acesteia se afla Stefan Simion cu 33%, Mirela Simion cu 19%, Nicolae Varciu cu 25% si Tellu Striinu cu 23%, iar in anul 2009 a raportat pierderi de 1.168.924 de lei la o cifra de afaceri de 27.490.474 de lei, cu un numar mediu de 110 angajati. Societatea se afla in procedura de faliment de la data de 22 februarie 2011, fiind deschis dosarul cu numarul 13.039, dupa ce bilanturile contabile au aratat pierderi importante. Urmatorul termen a fost stabilit de instanta in luna septembrie 2011.
Pentru ca tabloul sa fie complet in listele ANAF referitoare la companiile care au datorii la buget, societatea BDT Cars figureaza cu cerere de compensare pentru suma de 3,4 milioane de lei la inceputul anului 2011,iar cea mai mare parte a datoriei se refera la anumite impozite pe profit si pe salarii, 2.716.298 de lei. In 25 martie 2011 societatea , brusc isi schimba denumirea in Automotive Trading International, cu aceeasi structura a actionariatului, insa se mai infiinteaza 3 puncte de lucru si anume, in Popesti Leordeni, in Bulevardul Metalurgiei si pe Bulevardul Preciziei in Bucuresti. De la infiintare si pana in prezent, datoriile societatii au crescut constant de la 9 milioane de lei in 2007 la 31,9 milioane de lei in 2008. Un an mai tarziu, suma a ajuns la 38,7 milioane de lei. Directorul de marketing al BDT, nu a facut public punctul de vedere al societatii referitor la modul in care va afecta falimentul existent pe clientii existenti, cat si celelalte companii ale grupului.
Confuzie totusi pe piata romaneasca auto dat fiind faptul ca schimbarea denumirii societatii in timpul procedurii de insolventa este o practica relativ des intalnita in Romania. Din fericire, evident pentru creditori „noua firma”sau mai bine spus aceeasi firma cu o noua manta, nu va fi scutita de istoricul comercial, dar, pe de alta parte, va aduce noi impedimente in calea recuperarii banilor de catre creditori. Surprinde insa ca numele ales de actionarii BDT este chiar unul identic cu al unei societati care vinde autovehiculele unui important producator francez. Acest fapt va crea confuzie pe piata de profil auto, putand in opinia noastra sa duca in eroare si sa lezeze interesele cumparatorilor de buna-credinta, si asa foarte afectati de modul in care BDT intelege sa vanda masini, desi se afla in procedura falimentului . Consideram, asa cum s-a aratat de fiecare data in practica societatilor care doreau ca scape de datorii , ca falimentul este cea mai buna solutie.
Avocat Cuculis - avocat instanta drept penal
0722298011
(Regulamentul 805/2004)
Titlul executoriu european este un certificat care însoțste hotărâre judecătorească natională, o tranzactie judiciară sau un act autentic, permitând executarea acestora într-un alt stat membru. Această procedură se aplică si în cazul creantelor împotriva unei persoane care nu contestă creanta, atunci când un judecător national a hotărât deja că vi se datorează suma în cauză. Pentru a cere eliberarea unui titlu executoriu, trebuie în general să solicitati acest lucru instantei care s-a pronuntat pe fondul cauzei si trebuie să îndepliniti conditiile aplicabile în statul membru respectiv.
Primul pas este acela de a vă prezenta în instantă si de a obtine o hotărâre în favoarea dumneavoastră si împotriva debitorului. Regulile care stabilesc ce instante sunt competente să judece cauza dumneavoastră sunt explicate mai jos (nu uitati însă că în cazul în care debitorul este un consumator, întotdeauna instantele judecătoresti din tara de resedintă a acestuia sunt cele care trebuie să judece cauza). Chiar dacă debitorul nu contestă actiunea, acestuia trebuie să i se notifice sau să i se comunice un act prin care este informat asupra motivului pentru care a fost depusă o cerere împotriva sa, asupra valorii cererii (inclusiv valoarea dobânzii, dacă aceasta face obiectul cererii) si asupra numelor si adreselor părtilor. Hotărârea va obliga debitorul să vă compenseze prin plata unei sume de bani răul pe care vi l-a cauzat.
Apoi trebuie să depuneti o cerere de certificare a acestei hotărâri ca titlu executoriu european (TEE). Pentru aceasta, judecătorul (din cadrul instantei care a pronuntat hotărârea) utilizează un formular tip anexat la Regulamentul 805/2004.
Odată eliberat de instanta respectivă, TEE trebuie trimis autoritătii de executare din statul membru în care locuiette debitorul sau în care se află bunurile sale. Singurul motiv pentru care poate fi refuzată executarea titlului executoriu într-un alt stat membru este dacă titlul respectiv vine în contradictie cu o altă hotărâre pronuntată în celălalt stat membru între aceleati părti.
Scopul executării hotărârilor judecătoreşti constă, în general, în recuperarea sumelor de bani, însă poate consta şi în îndeplinirea unui alt tip de obligaţii (obligaţia de a face ceva sau de a se abţine de la a face ceva).
Din punct de vedere practic, trebuie să deţineţi un document executoriu (o hotărâre judecătorească sau un act doveditor), dacă doriţi să solicitaţi executarea hotărârii. Pentru a declara executorie o hotărâre judecătorească pronunţată într-o altă ţară, există o serie de reguli speciale (a se vedea în cadrul dreptului comunitar).
Executarea hotărârii în sine privind recuperarea unor sume de bani poate lua una din formele următoare:
Sechestrul asupra bunurilor – bunurile care aparţin debitorului vor trece sub autoritatea instanţelor şi vor fi vândute (vânzare publică sau licitaţie), astfel încât să puteţi fi plătit din câştiguri;
Poprirea activelor bancare – contul debitorului este blocat (sechestru asupra activelor), iar soldul creditor este pus sub sechestru;
Transferarea veniturilor – se poate confisca o parte din salariul debitorului, din care veţi fi plătit;
Executarea silită a bunurilor imobile, prin care debitorul este evacuat din imobilul acestuia, care este confiscat şi vândut (la licitaţie) pentru a plăti creditorii.
Nu uitaţi că există anumite categorii de active şi revendicări ce nu pot fi sechestrate (îmbrăcăminte, alimente, anumite piese de mobilier, o parte din salariu), astfel încât debitorii şi familiile acestora să poată beneficia în continuare de un standard de viaţă decent.
În afară de TEE, va trebui să furnizati si o copie după hotărârea originală pronuntată în favoarea dumneavoastră si este posibil să vi se ceară o traducere a certificatului TEE, în funcție de limbile acceptate de autoritatea de executare din celălalt stat membru. Nu vi se pot cere alte formalităti suplimentare si, din acest moment, hotărârea poate fi executată, în celălalt stat membru. Executarea se face în conformitate cu regulile obisnuite aplicate în statul membru respectiv, astfel încât, dacă, de exemplu, o hotărâre este executată în general apelând la un executor judecătoresc, aveti obligatia să faceti acelasi lucru.
0722298011
Av Cuculis
Despre RIL - Taxa de poluare
Odată cu pronunţarea hotărârilor Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în cauzele principale Tatu si Nisipeanu s-au spulberat toate miturile avansate de Guvern în perioada 2008-2011, referitoare la o pretinsă compatibilitate a O.U.G. nr. 50/2008 privind taxa de poluare, în toate formele sale, cu dreptul european.Acest lucru practic ar fi imposibil. Astfel, instanţa de la Luxemburg a explicat, suficient de clar chiar şi pentru cei nefamiliarizaţi cu dreptul european, că toate formele reglementării naţionale din perioada 2008-2010 sunt incompatibile cu art. 110 TFUE. Se ridica probleme destul de mari si asupra taxei din 2011, insa practica pentru moment este neunitara.Tocmai de aceea si Ril-ul despte care facem vorbire. Lucrurile fiind lămurite pe fondul cauzei, s-a întrevăzut foarte clar obligaţia imperativa a Statului Român de a restitui integral taxa de poluare prelevată după data de 1 iulie 2008. Această obligaţie a fost sesizată imediat chiar de către instanţele care anterior datei de 7 aprilie 2011 considerau legislaţia naţională ca fiind în parte compatibilă cu dreptul european, instanţe ce şi-au modificat imediat jurisprudenţa şi au decis să dispună restituirea oricărei taxe de poluare prelevate în perioada 1 iulie 2008 – 31 decembrie 2010 . Mai recent, având în vedere criteriile utilizate de Curte în afacerile Tatu şi Nisipeanu, instanţele naţionale au statuat extrem de clar şi faptul că varianta taxei de poluare aplicabilă după 1 ianuarie 2011 este în egală măsură incompatibilă cu art. 110 TFUE şi au dispus restituirea acesteia.
Cu largul concurs al procurorului general guvernul a decis să încerce reducerea pagubelor, prin limitarea sumelor pe care ar trebui să le plătească în urma hotărârilor Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. Prin urmare s-a solicitat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţiile Unite,să decidă în sensul că acţiunile judiciare având ca obiect restituirea taxei de poluare sunt inadmisibile dacă nu s-a urmat calea de atac aparent prevăzută de legislaţia naţională, respectiv contestarea deciziei de calcul a taxei de poluare în termen de 30 de zile de la data emiterii ei.
În acest sens, elementele de similitudine care trebuie avute în vedere sunt următoarele:
• Statul Român a încălcat în mod evident dreptul european (art. 110 TFUE), aşa cum reiese din hotărârile Curţii în afacerile Ioan Tatu şi Iulian Nisipeanu.
• Organele fiscale din România au respins practic toate contestaţiile formulate împotriva deciziilor de calcul a taxei de poluare. Astfel, în urma unor solicitări fondate pe dispoziţiile Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, 34 de directii ale administratiei financiare au comunicat faptul că în perioada 1 iulie 2008 – 31 iulie 2011 au analizat un număr total de 17.667 contestaţii împotriva deciziilor de calcul a taxelor de poluare. Dintre acestea, au fost admise în total doar 61 de contestaţii (0,34%), toate pentru faptul că s-a calculat greşit cuantumul taxei de poluare, restul fiind respinse. În opinia noastra, o rată de respingere a contestaţiilor de 99,66% denotă cu certitudine existenţa unei practici administrative clare şi coerente, prin care organele fiscale din România refuzau aplicarea cu prioritate a dreptului european.Desi in opinia general valabila aceasta taxa de poluare trebuie restituita tuturor.
• Faptul că s-ar fi contestat decizia de calcul a taxei de poluare nu i-ar fi scutit pe contribuabili de obligaţia de a plăti taxa. Dimpotriva, plata taxei de poluare incompatibile cu art. 110 TFUE era o condiţie obligatorie pentru ca aceste persoane să poată utiliza un bun aflat în proprietatea lor, achiziţionat dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene tocmai în considerarea principiului european al liberei circulaţii a mărfurilor.
Instanţa noastră supremă va trebui să reflecteze şi la o altă chestiune: dacă la nivel european Curtea de Justiţie a refuzat să limiteze în timp efectele hotărârilor Tatu şi Nisipeanu, ar putea oare Înalta Curte să confirme interpretarea acelor instanţe care s-au socotit competente să limiteze ele însele în timp efectele acestor hotărâri, apreciind că au dreptul la restituirea taxei de poluare doar acei contribuabili care au contestat decizia de calcul în termen de 30 de zile de la data emiterii ei? În opinia noastră, răspunsul corect este unul categoric negativ. Astfel, din moment ce legislaţia fiscală naţională este incompatibilă cu dreptul european de la data intrării ei în vigoare, a atribui efecte juridice unui pretins act administrativ nul de la momentul emiterii lui ca urmare a incompatibilităţii cu art. 110 TFUE nu înseamnă altceva decât o limitare a efectelor temporale ale hotărârilor Curţii.
In concluzie, acestia indruma pe cei ce au platit aceasta taxa sa actioneze in instanta institutia administratiei financiare, instanta de judecata fiind singura in masura sa dispuna restabilirea situatiei financiare anterioare.
Sursa: http://www.juridice.ro
Avocat Cuculis
0722298011
Instrumente de recuperare a creanţelor internationale
Odată cu integrarea Romaniei în Uniunea Europeană, societăţile romane au la dispoziţie un nou instrument de recuperare a datoriilor născute din relaţiile contractuale cu partenerii internationali şi anume ordonanta de plată europeană.
In ceea ce priveste regimul contractelor nascute între persoane juridice ale statelor membre U.E acestea intră sub incidența cooperării judiciare în materie civilă în sensul articolului 65 din tratat. Regulamentul, aplicabil începând cu 2008, stabileşte o procedură europeană pentru somaţiile de plată.
Procedura este menită să simplifice, să accelereze şi să reducă costurile litigiilor transfrontaliere referitoare la creanţe pecuniare necontestate. Regulamentul asigură libera circulaţie a somaţiilor europene de plată în toate ţările Uniunii Europene (UE) prin stabilirea unor standarde minime a căror respectare elimină necesitatea oricăror proceduri intermediare în statul membru de executare înaintea recunoaşterii şi executării.
Procedura europeană de somaţie de plată se aplică în materie civilă şi comercială în litigiile transfrontaliere, indiferent de natura instanţei. Un „litigiu transfrontalier” este un litigiu în care cel puţin una din părţi are domiciliul sau reşedinţa obişnuită într-un stat membru, altul decât statul membru al instanţei sesizate. Regulamentul se aplică tuturor ţărilor UE, cu excepţia Danemarcei.
Condiţiile pentru admisibilitatea unei cereri de somaţie de plată europeană sunt urmatoarele: natura transfrontalieră a litigiului în materie civilă şi comercială, competenţa jurisdicţională a instanţei în cauză şi verificarea dovezilor ce demonstrează temeiul cererii. În cazul în care sunt îndeplinite condiţiile de introducere a unei cereri de somaţie europeană de plată, instanţa emite somaţia în cel mai scurt termen şi, în principiu, în termen de treizeci de zile de la introducerea cererii.
Somaţia europeană de plată este emisă numai pe baza informaţiilor furnizate de reclamant şi nu este verificată de către instanţă. Somaţia devine executorie, cu excepţia cazului în care pârâtul face opoziţie la aceasta pe lângă instanţa de origine .Somaţia europeană de plată este comunicată sau notificată pârâtului în conformitate cu legislaţia naţională a statului în care trebuie efectuată comunicarea sau notificarea. Regulamentul stabileşte norme procedurale minime pentru comunicarea sau notificarea cu sau fără confirmare de primire din partea pârâtului.
Persoana care primeşte o somaţie europeană de plată, adică pârâtul, poate face opoziţie la aceasta pe lângă instanţa care a emis somaţia de plată. Opoziţia se trimite în termen de treizeci de zile de la data comunicării sau notificării somaţiei către pârât. Pârâtul indică în opoziţie faptul că contestă creanţa, fără a fi obligat să precizeze motivele acestei contestaţii.Atunci când pârâtul introduce o opoziţie, procedura continuă în faţa instanţelor competente din statul membru de origine, în conformitate cu normele de procedură civilă de drept comun, cu excepţia cazului în care reclamantul a cerut în mod expres ca procedura să ia sfârşit în acest caz.
De asemena a fost introdusă şi o procedură simplificată prin Regulamentul nr. 861/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 iulie 2007 ce stabilieste o procedura europeană cu privire la cererile cu valoare redusă care are ca obiectiv îmbunătăţirea şi simplificarea procedurilor în materie civilă şi comercială, atunci când valoarea creanţei nu depăşeşte 2000 de euro. Procedura cu privire la cererile cu valoare redusă este o procedură scrisă, cu excepţia cazurilor în care instanţa consideră că sunt necesare audieri.
Avocat Cuculis
0722298011
Divorţ sau separare fără bătăi de cap pentru cuplurile internaţionale
În fiecare an, aproape 1 milion de cupluri îşi depun cererea de divorţ în UE. Din păcate, nu se ştie întotdeauna ce legislaţie trebuie aplicată în situaţia în care partenerii provin din ţări diferite, sunt conaţionali, dar trăiesc în străinătate sau unul dintre ei locuieşte în alt stat. Procedura poate deveni foarte complicată.
Noile norme europene care reglementează drepturile de proprietate în cazul cuplurilor internaţionale vor consolida securitatea juridică şi vor reduce costurile şi durata procedurilor care trebuie îndeplinite în eventualitatea unui divorţ sau a unei separări.
Numărul europenilor care îşi aleg parteneri de altă naţionalitate este în creştere. De asemenea, există cupluri formate din parteneri provenind din aceeaşi ţară, dar care trăiesc în străinătate, uneori chiar în ţări diferite. Aceste cupluri internaţionale reprezentau, în 2007, 13 % din totalul căsătoriilor încheiate în UE.
În caz de divorţ, separare sau deces al unuia dintre soţi, începe o adevărată bâjbâială prin hăţişul legislativ pentru împărţirea bunurilor, adesea aflate în mai multe ţări. Ce legislaţie se aplică? Cea a ţării de reşedinţă, a ţării de origine, sau legislaţia ţării în care se află bunul în cauză? Cărei instanţe trebuie să i se adreseze părţile implicate? Se estimează că aceste proceduri complexe se ridică la 1,15 miliarde de euro anual.
Comisia a propus adoptarea unor noi norme care să aducă unele clarificări şi să determine reducerea costurilor, dar care să şi împiedice situaţia în care unul dintre parteneri ar putea să profite de legislaţia unei ţări, în defavoarea celuilalt.
Aceste dispoziţii vizează atât cuplurile căsătorite cât şi parteneriatele înregistrate recunoscute în treisprezece state membre. În 2007, în Uniunea Europeană, s-au încheiat aproape 41 000 de parteneriate între cupluri internaţionale.
Astfel cuplurile care divorţează vor alege ţara a cărei legislaţie va reglementa împărţirea bunurilor, precum şi instanţa competentă. În caz de dezacord, legislaţia şi instanţa vor fi desemnate după anumite criterii care permit stabilirea ţării cu care soţii au legăturile cele mai strânse. În cazul parteneriatului înregistrat, se va aplica legislaţia ţării în care a fost încheiat, iar cuplul va putea să îşi aleagă instanţa. Şi aici vor exista criterii menite să faciliteze luarea unei decizii, în caz de dezacord între parteneri.
Anul trecut, UE a adoptat norme care permit cuplurilor transnaţionale să aleagă legislaţia naţională aplicabilă divorţului. Acest text, care nu acoperă însă aspectele patrimoniale, a fost adoptat de paisprezece state membre.
Numeroase state membre permit deja ca astfel de divorţuri să se desfăşoare conform cu legislaţia unei alte ţări. Însă reglementările care prevăd ce legislaţie trebuie aplicată diferă de la o ţară la alta. Aceste incertitudini înseamnă proceduri de divorţ îndelungate şi costisitoare, devenind un chin în plus atât pentru adulţi, cât şi pentru copii. Noile norme specifică, de asemenea, ce legislaţie se va aplica atunci când cuplul nu poate cădea de acord asupra acestui punct. Se urmăreşte înlăturarea posibilităţii ca unul dintre parteneri să tragă foloase de pe urma legislaţiei unei ţări, în detrimentul celuilalt.
Comisia a mai înaintat astfel de propuneri înca din 2006, dar guvernele UE nu au putut ajunge la un acord unanim în acest sens. 10 ţări au decis să continue iniţiativa, apelând pentru prima dată la procedura de „cooperare consolidată”.
Aceasta a fost introdusă în 2009 şi permite unui grup constituit dintr-un anumit număr de ţări să adopte reglementări aplicabile doar grupului respectiv, nu întregului spaţiu european. Viviane Reding, comisarul pentru justiţie şi drepturi fundamentale, propune aceste norme în numele a 10 ţări: Austria, Bulgaria, Franţa, Grecia, Italia, Luxemburg, România, Slovenia, Spania şi Ungaria.
Av Cuculis
0722298011
Procedura de recuperare a creantelor daca a-ti fost inselat de un comerciant
dintr-un stat membru.
In concret, consumatorul il poate da pe comerciant in judecata in statul unde acesta din urma activeaza, in baza Regulamentului 861/2007, ce reglementeaza litigiile aparute in urma cererilor cu valoare redusa.
Consumatorul nu trebuie decat sa trimita o scrisoare instantei competente si sa urmeze procedurile. Pentru declansarea procedurii europene privind cererile cu valoare redusa, trebuie indeplinite urmatoarele conditii: litigiul trebuie sa fie transfrontalier (problema sa apara intre un consumator si un comerciant ce provin din state membre UE diferite); valoarea despagubirii nu trebuie sa depaseasca 2000 de euro; litigiul trebuie sa fie civil sau comercial (procedura nu se aplica in materie fiscala, vamala sau administrativa, in ceea ce priveste raspunderea statului, starea civila sau capacitatea juridica a persoanelor fizice, regimurilor matrimoniale, obligatiilor de intretinere, testamentelor si succesiunilor, falimentului, asigurarilor sociale, arbitrajului, dreptului muncii, inchirierilor de imobile (cu exceptia cererilor care au obiecte sume de bani), atingerile aduse dreptului la viata privata sau drepturilor care privesc personalitatea, inclusiv calomnia.
In cazul in care despagubirile sunt cerute sub forma unei dobanzi contractuale sau legale, acestea sunt calculate in afara principalului.
“In cadrul acestei proceduri se pot cere si despagubiri sub forma dobanzii legale, acolo unde litigiul are ca obiect o suma de bani Un consumator poate avea o cerere principala in valoare de 1999 euro si solicita si dobanzi de 200 de euro. In acest caz, cererea este acceptata”, explica MihaiTtitichi.
Pasii de urmat
In primul rand, consumatorul trebuie sa repereze instanta nationala competenta, din statul in care activeaza comerciantul. Acest lucru se face prin intermediul prevederilor Regulamentului 44/2001 privind competenta judiciara. Instantele competente si lista acestora in functie de regiuni pot fi gasite pe site-ul Atlasului Judiciar European de Materie Civila,creat de Comisia Europeana:
http://ec.europa.eu/justice_home/judicialatlascivil/html/sc_courtsJurisd_ro.htm
De exemplu, daca un comerciant roman a achizitionat un produs direct dintr-un magazin din Germania, instanta competenta va fi cea germana din raza teritoriala in care are sediul comerciantul. Pentru declansarea procedurii, consumatorul aflat intr-un litigiu transfrontalier trebuie sa completeze un formular standard, stabilit prin Anexa 1 la Regulamentul 861/2007(formular A). Formularul poate fi procurat fie de la instantele competente, fie de pe site-ul Atlasului Judiciar:
http://ec.europa.eu/justice_home/judicialatlascivil/html/sc_filling_ro.htm
Formularul trebuie completat in limba sau in una din limbile de procedura ale instantei competente si trebuie sa contina, printre altele, si o descriere a probelor care sustin cererea, precum si documente justificative (traduse, preferabil, in limba sau una din limbile de procedura ale instantei).
Formularul completat si documentele justificative sunt trimise instantei competente prin posta sau prin orice alt mijloc de comunicare acceptat de statul membru in care s-a initiat procedura.
Limba de procedura pentru instantele din fiecare stat membru si mijloacele de comunicare acceptate se gasesc la:
http://ec.europa.eu/justice_home/judicialatlascivil/html/sc_communicationsHTML_ro.htm
Daca instanta considera ca informatiile primite de la reclamant sunt inadecvate sau formualarul nu a fost completat corect, aceasta ii acorda reclamantului posibilitatea sa rectifice documentele.
Procedura privind cererile cu valoare redusa este scrisa. Ca o exceptie, in anumite cazuri, instanta poate dispune organizarea unei dezbateri orale, daca apreciaza acest fapt ca fiind necesar, sau la solicitarea uneia dintre parti. Instanta poate sa refuze o astfel de solicitare, in cazul in care considera ca, tina contde circumstantele cauzei, nu este necesara o dezbatere orala pentru desfasurarea corecta a procesului.
In urmatoarea etapa, instanta il instiinteaza in scris pe parat (comerciant), in termen de 14 zile de la primirea reclamatiei de la consumator, de existenta litigiului si a probelor existente impotriva lui. Paratul, la randul lui, are la dispozitie 30 de zile sa transmita un raspuns, insotit, eventual, de documente justificative.
Apoi, in termen de 14 zile, instanta judecatoreasca comunica reclamantului o copie a raspunsului paratului. Daca paratul formuleaza o cerere reconventionala (prin care formuleaza pretentii impotriva reclamantului), reclamantul trebuie sa raspunda in 30 de zile.
In termen de 30 de zile de la primirea raspunsului de la parat sau de la reclamant (daca exista o cerere reconventionala) ori dupa 30 de zile de la dezbaterea orala sau dupa primirea tuturor informatiilor necesare, instanta pronunta o hotarare, care este executorie. “Un astfel de litigiu ar trebui sa dureze, daca sunt respectate termenele prevazute, in jur de 5 luni”, spune av. Cuculis.
Partea care pierde suporta cheluielile de judecata
Hotararea poate fi atacata in cadrul unei cai de atac (apel, recurs), in functie de fiecare stat membru si de termenele de procedura stabilite, ce se pot verifica la adresa:
http://ec.europa.eu/justice_home/judicialatlascivil/html/sc_courtsAppeal_ro.htm
Cotete la standarde U.E. din ianuarie 2012
Comisia Europeana someaza înca o data statelor membre sa puna in aplicare o interdictie privind cotetele neimbunatatite pentru gaini ouatoare care intra in vigoare la 1 ianuarie 2012 si a avertizeaza ca va adopta masuri drastice impotriva celor care nu respecta legislatia UE relevanta.
"Decizia politica privind interdictia a fost adoptata in 1999. Au trecut doisprezece ani si situatia din unele state membre este, conform rapoartelor, nesatisfacatoare. Consecintele asupra bunastarii animalelor si riscul de denaturare a pietei sunt reale. Acestea ar putea submina investitiile si eforturile deja depuse pentru conformare, precum si increderea consumatorilor, ceea ce este, evident, inacceptabil,`` a declarat astazi comisarul pentru sanatate si consumatori, John Dalli, in cadrul interventiei sale la Consiliul Agricultura, care a dezbatut aceasta chestiune. ``Comisia,`` a adaugat el, ``nu intentioneaza sa prelungeasca termenul-limita al interdictiei si nu va ezita sa inceapa proceduri de sanctionare a incalcarii dreptului Uniunii in cazurile de nerespectare."
Comisarul Dalli, a anuntat, de asemenea, ca experti de la serviciul de inspectie al Comisiei, Oficiul Alimentar si Veterinar (OAV), vor incepe sa viziteze statele membre vizate incepand din ianuarie 2012. Orice decizii referitoare la procedurile privind incalcarea dreptului Uniunii se vor baza pe rezultatele acestor audituri.
In ultimii ani, Comisia a profitat de orice ocazie pentru a reaminti statelor membre responsabilitatea care le revine de a pune in aplicare legislatia . Printre altele, aceasta a solicitat statelor membre sa prezinte planuri de actiune specifice, care contin sanctiuni in caz de neconformare, pentru a aplica interdictia in termenul stabilit. Intre 2008 si 2010, OAV a auditat 20 de state membre si a examinat stadiul respectarii interdictiei in statele respective.
In decembrie 2010, Parlamentul European a adoptat o rezolutie care sprijina punerea in aplicare a interdictiei fara intarziere si care cere Comisiei sa ia masuri pentru a asigura respectarea legislatiei. In luna ianuarie a acestui an, Comisia a organizat o sedinta cu participarea mai multor parti interesate, pentru a discuta optiunile posibile pentru asigurarea punerii in aplicare depline a interdictiei pe teritoriul UE. Pentru a permite o evaluare adecvata a stadiului punerii in aplicare, Comisia a solicitat, de asemenea, statelor membre sa trimita date privind numarul de gaini ouatoare, defalcate pe sistem de exploatatie, pana la 1 aprilie 2011. Datele au aratat ca in unele state membre vor mai fi gaini ouatoare in cotete neimbunatatite la sfarsitul anului. In conformitate cu legislatia, cotetele neimbunatatite vor trebui sa fie eliminate treptat incepand cu 1 ianuarie 2012. Acestea ar trebui sa fie inlocuite cu alte sisteme mai capabile sa satisfaca necesitatile biologice si comportamentale ale animalelor. Cotetele neimbunatatite ofera gainilor un spatiu de viata mai redus decat cele imbunatatite si sunt lipsite de structuri precum un cuib sau o stinghie, care contribuie la o crestere a gainilor cu reducerea la minimum a suferintelor. Necesitatea inlocuirii cotetelor neimbunatatite este sustinuta printr-un aviz al EFSA din 2005 privind caracteristicile legate de bunastare ale diverselor sisteme de crestere a gainilor ouatoare.
Sunt disponibile fonduri de dezvoltare rurala pentru modernizarea sistemelor de crestere a gainilor ouatoare, dar numai unele state membre (precum Irlanda, de exemplu) le-au utilizat pentru o mai buna conformitate cu cerintele legale. Unele state membre si-au actualizat sistemele de crestere chiar inainte de intrarea in vigoare a directivei. Suedia (1999), Luxemburg (2007), Austria (2009) si Germania (2010) au raportat 100 % conformitate cu dispozitiile legale. UE este autosuficienta in ceea ce priveste consumul de oua in coaja in conformitate cu un studiu realizat in 2010 de Parlamentul European. Importurile sale vizeaza in principal produse din oua si cantitatea nu a fost niciodata foarte mare. Cetatenii europeni pot obtine informatii privind tipul de exploatatie direct de pe oua. Un numar legat de sistemul de exploatatie se stampileaza direct pe cojile oualor. Acesta este singurul sistem european de etichetare obligatoriu existent cu referire la tipul de exploatatie. Datorita acestui sistem de clasificare, UE a inregistrat o crestere importanta a consumului de oua de la gaini crescute in aer liber.
Viata privata in Noul Cod Civil
Noile reglementari din Codul Civil privind viata privata intra in conflict cu unele practici jurnalistice, granita dintre dreptul la libera exprimare si dreptul la viata privata in cazul persoanelor publice fiind extrem de ambigua. Reprezentantii societatii civile sustin ca, pe viitor, ar trebui afisata prudenta din partea massmedia atunci cand dezbat anumite teme ce privesc viata personala a anumitor indivizi. In acelasi timp, se face multa referire la practica CEDO care permite, totusi, satira in media. “Mingea” este in terenul judecatorilor care, incepand cu 1 octombrie, vor interpreta noile norme.Interceptarea fără drept a unei convorbiri private, comisă prin orice mijloace tehnice, sau utilizarea în cunoştinţă de cauză a unei asemenea interceptări, precum şi ţinerea vieţii private sub observaţie, prin orice mijloace, potrivit noului Cod civil, constituie atingeri ale vieţii private.
Articolul 70 din noul Cod civil al României reglementează dreptul la libera exprimare. “(1) Orice persoană are dreptul la libera exprimare. (2) Exercitarea acestui drept nu poate fi restrânsă decât în cazurile şi limitele prevăzute la art. 75″, prevede articolul citat.
Articolul 75 impune limitele: “(1) Nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în această secţiune atingerile care sunt permise de lege sau de convenţiile şi pactele internaţionale privitoare la drepturile omului la care România este parte. (2) Exercitarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale cu bună-credinţă şi cu respectarea pactelor şi convenţiilor internaţionale la care România este parte nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în prezenta secţiune”.
Potrivit articolului 71 referitor la dreptul la viaţa privată, “(1) orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private”. Alineatul (2) prevede că nimeni nu poate fi supus vreunor imixtiuni în viaţa intimă, personală sau de familie, nici în domiciliul, reşedinţa sau corespondenţa sa, fără consimţământul său ori fără respectarea limitelor prevăzute la articolul 75, iar alineatul (3) al articolului 71 stipulează că este, de asemenea, interzisă utilizarea, în orice mod, a corespondenţei, manuscriselor sau a altor documente personale, precum şi a informaţiilor din viaţa privată a unei persoane, fără acordul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75.
Articolul 72 privind dreptul la demnitate prevede că orice persoană are dreptul la respectarea demnităţii sale, fiind interzisă orice atingere adusă onoarei şi reputaţiei unei persoane, fără consimţământul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75.
Dreptul la propria imagine este reglementat de articolul 73, care arată: “(1) Orice persoană are dreptul la propria imagine. (2) În exercitarea dreptului la propria imagine, ea poate să interzică ori să împiedice reproducerea, în orice mod, a înfăţişării sale fizice ori a vocii sale sau, după caz, utilizarea unei asemenea reproduceri. Dispoziţiile art. 75 rămân aplicabile”.
Sub rezerva aplicării dispoziţiilor art. 75, pot fi considerate ca atingeri aduse vieţii private: “a) intrarea sau rămânerea fără drept în locuinţă sau luarea din aceasta a oricărui obiect fără acordul celui care o ocupă în mod legal; b) interceptarea fără drept a unei convorbiri private, săvârşită prin orice mijloace tehnice, sau utilizarea, în cunoştinţă de cauză, a unei asemenea interceptări; c) captarea ori utilizarea imaginii sau a vocii unei persoane aflate într-un spaţiu privat, fără acordul acesteia; d) difuzarea de imagini care prezintă interioare ale unui spaţiu privat, fără acordul celui care îl ocupă în mod legal; e) ţinerea vieţii private sub observaţie, prin orice mijloace, în afară de cazurile prevăzute expres de lege; f) difuzarea de ştiri, dezbateri, anchete sau de reportaje scrise ori audiovizuale privind viaţa intimă, personală sau de familie, fără acordul persoanei în cauză; g) difuzarea de materiale conţinând imagini privind o persoană aflată la tratament în unităţile de asistenţă medicală, precum şi a datelor cu caracter personal privind starea de sănătate, problemele de diagnostic, prognostic, tratament, circumstanţe în legătură cu boala şi cu alte diverse fapte, inclusiv rezultatul autopsiei, fără acordul persoanei în cauză, iar în cazul în care aceasta este decedată, fără acordul familiei sau al persoanelor îndreptăţite; h) utilizarea, cu rea-credinţă, a numelui, imaginii, vocii sau asemănării cu o altă persoană; i) difuzarea sau utilizarea corespondenţei, manuscriselor ori a altor documente personale, inclusiv a datelor privind domiciliul, reşedinţa, precum şi numerele de telefon ale unei persoane sau ale membrilor familiei sale, fără acordul persoanei căreia acestea îi aparţin sau care, după caz, are dreptul de a dispune de ele”, stipulează articolul 74 din noul Cod civil.
Articolul 76 privind prezumţia de consimţământ prevede: “Când însuşi cel la care se referă o informaţie sau un material le pune la dispoziţia unei persoane fizice ori persoane juridice despre care are cunoştinţă că îşi desfăşoară activitatea în domeniul informării publicului, consimţământul pentru utilizarea acestora este prezumat, nefiind necesar un acord scris”.
În continuare, articolul 77 arată că orice prelucrare a datelor cu caracter personal, prin mijloace automate sau neautomate, se poate face numai în cazurile şi condiţiile prevăzute de legea specială. Starletele din Romania vor fi pozate doar cu voia lor, desi se stie ca multe cheama paparazzi chiar si cand se duc la toaleta.
Jurnalistii vor trebui sa se gandeasca de doua ori inainte de a publica un material despre o persoana publica, riscand altfel procese costisitoare.
Cum sa fi despagubit daca ai fost o victima a strazii. Un serviciu aproape necunoscut de romani
Autor: Cuculis Adrian
Birou de avocatura Cuculis si Asociatii va invata cum sa fiti despagubiti in cazul in care asigurarea nu a acoperit dauna atat materiala cat si morala. Intr-un interviu acordat reprezentatii Biroului de avocatura au declarat ca un procent de peste 70% din populatie nu cunoaste exsitenta unui asemenea fond.
Foarte putin romani stiu ca exista un Fond de Protectie a Victimelor Strazii (FVPS), la care se poate apela in cazul unui accident al carui vinovat este neidentificat sau daca asigurarea detinuta de soferul vinovat nu este valabila. Biroul de avocatura Cuculis si Asociatii,specializati atat pe asigurari cat sip e raspunderi civile delictuale, ne asigura ca el functioneaza si ca ua avut clienti care au fost practice despagubiti din acest fond.
La nivel de utilizatori, am facut cautari in randul soferilor ce detin asigurare casco si i-am intrebat ce ar face daca s-ar lovi de situatia in care dupa ce masina le-a fost avariata acestia primesc o asigurare falsa, iar raspunsul lor a fost ca ar repara-o pe banii lor.
Alti tineri, aceleasi raspunsuri, desi intrebarea difera: cum procedeaza in cazul unui accident in care este nevinovat, dar soferul care a provocat accidentul ii da o asigurare falsa sau, care, din diferite motive nu este valabila? Acesti indivizi parte din societate, ca majoritatea romanilor, nu stiu ca exista un Fond de Protectie a Victimelor Strazii. Infiintat in 2006, Fondul are la dispozitie, din contributiile asiguratorilor, bani pentru despagubirea victimelor strazii.
Biroul de avocatura Cuculis si Asociatii, specializati in aceste spete, spun ca, desi ofera serviicii inca necunoscute majoritatii, fondul exista si ofera exemplul unui dosar public in care el(fondul) a intervenit.
L.M.A este o tanara soferita, care a provocat un accident rutier, conducand o masina inmatriculata in Franta, cu asigurare emisa in Franta. In urma impactului, o tanara mama, A.L.O, a decedat, iar familia s-a indreptat in instanta impotriva asiguratorului, solicitand daune materiale si morale. Asigurarea prezentata de tanara care a provocat accidentul figura ca fiind incheiata la o societate Franceza. Corespondentul firmei de asigurari din Romania a facut verificari si a constatat ca asigurarea era, de fapt, falsa. „In acel moment noi am iesit din cauza, le-am spus ca ne pare rau, dar nu avem calitate in dosar”, a declarat avocatul firmei de asigurari, Cuculis. In aceste conditii, singura usurare pentru familia victimei a venit din partea Fondului de Protectie a Victimelor Strazii, care a intervenit in cauza si a acoperit cheltuielile morale si materiale.
Cum functioneaza Fondul
Delegatul Biroului de avocatura Cuculis sustine ca, din varii motive, FVPS este necunoscut pentru cei mai multi dintre romani. „Cred ca foarte putina lume apeleaza la acest fond, tocmai din cauza lipsei de informare si a faptului ca acesta nu isi face suficienta reclama”, a spus avocatul. Situl www.fvps.ro, ofera insa cateva informatii utile despre situatiile in care se pot cere despagubiri daca ai fost o victima a strazii. In acest sens sunt cel putin doua scenarii posibile.
Soferul vinovat nu are RCA
Potrivit datelor existente pe siteul FVPS, in cazul unui accident cu o masina inmatriculata in Romania, dar care nu detine un RCA „va veti adresa F.P.V.S. care va va despagubi, dar numai daca nu detineti o asigurare facultativa (Casco) in baza careia sa puteti fi despagubit. Veti putea beneficia de despagubiri pentru daunele materiale suferite, pentru vatamarile corporale proprii precum si pentru daunele suferite ca urmare a decesului unei/unor persoane”. E foarte important de precizat ca in cazul unei asigurari CASCO, prejudiciul va fi acoperit de firma de asigurari.
Masina vinovata nu este identificata
Datele de pe siteul www.fvps.ro mai arata ca un alt scenariu in care FVPS intervine si ofera despagubiri este acela in care un autovehicul neidentificat produce un accident, in urma caruia rezulta victime omenesti, ranite sau decedate. Intr-o astfel de situatie „va veti adresa F.P.V.S. care va va despagubi, dar numai pentru vatamarile corporale proprii sau pentru daunele suferite ca urmare a decesului unei/unor persoane. In aceste cazuri, F.P.V.S. va poate acorda despagubiri si pentru daunele materiale suferite, dar numai daca in accidentul respectiv cel putin unei persoane i-au fost cauzate vatamari corporale care sa necesite pentru vindecare cel putin 60 de zile de ingrijiri medicale”.
Ce trebuie să faci când ai un accident auto peste graniţă
Cele mai importante măsuri pe care un şofer român trebuie să le ia imediat după producerea unui accident rutier în străinătate, după cum susţin oficialii CSA, sunt:
• Să se informeze asupra legislaţiei ţării în care a fost produs accidental – acest lucru este posibil dupa cum sustin autoritatile apeland numarul unic 112, ce este valabil pe tot teritoriul Europei.
• Dacă este vinovat de producerea accidentului poate da celuilalt şofer o copie după poliţa RCA sau după Cartea Verde, în funcţie de ţara în care a fost produs accidentul.
• Dacă este păgubitul, poate merge la compania de asigurări a vinovatului sau la reprezentantul acelei companii în România.
• Trebuie să meargă alături de celălalt şofer la cea mai apropiată secţie de Poliţie sau, în cazul în care legislaţia ţării respective permite acest lucru, să utilizeze un formular de constatare amiabilă.
Constatarea amiabilă poate fi realizată atât în ţară cât şi peste hotare, prin completarea unui formular cu acelaşi format în toate statele europene. Rubricile trebuie completate corect şi complet.
Completarea unui formular de constatare amiabilă nu reprezintă şi o recunoaştere a vinovăţiei. Trebuie reţinut însă că, după completarea sa, şoferii nu mai pot merge la Poliţie, iar compania de asigurări este obligată să rezolve cazul pe baza acestuia.
Cum poţi obţine despăgubiri
Pentru a obţine o despăgubire în cazul unui accident rutier produs în străinătate, conducătorul auto poate:
• Să trimită la întoarcerea în ţară o cerere de despăgubire reprezentantului din România al companiei de asigurări a vinovatului de producerea accidentului.
• Să afle cine este reprezentantul din România al companiei de asigurări prin intermediul Fondului de Protecţie a Victimelor Străzii (F.P.V.S.).
• Să afle numele companiei de asigurări a vinovatului de producerea accidentului cu ajutorul F.P.V.S.
• F.P.V.S. poate să obţină numele asiguratorului automobilului după numărul de înmatriculare.
• În cazul în care compania de asigurări din străinătate nu are un reprezentant în România cererea de despăgubire trebuie trimisă la F.P.V.S.
• F.P.V.S. poate acţiona şi în cazul în care celălalt automobil implicat în accident nu este asigurat sau dacă asiguratorul nu poate fi identificat.
Se pot obţine despăgubiri înainte de reparaţia maşinii, asiguratorul fiind obligat să stabilească valoarea acestora în funcţie de preţurile pieselor şi în funcţie de costul manoperei necesare. De asemenea, compania de asigurări nu poate impune service-ul în care vor fi realizate reparaţiile.
În cazul în care vrei să îţi plăteşti singur reparaţia, poţi merge la asigurator cu documentele care atestă plata şi astfel îţi recuperezi banii. Conducătorii auto pot realiza sesizări sau reclamaţii apelând la CSA sau la Biroul Asiguratorilor Auto din România (B.A.A.R.).
Cu ce documente trebuie să te prezinţi la compania de asigurări în cazul unui accident produs în ţară
În cazul producerii unui accident rutier în ţară, conducătorul auto trebuie să se prezinte la compania de asigurări cu următoarele documente:
• formularul de constatare amiabilă completat de ambii şoferi sau procesul verbal eliberat de Poliţie;
• permisul de conducere;
• actul de identitate;
• certificatul de înmatriculare şi cartea de identitate a maşinii;
• procură notarială, în cazul în care proprietarul maşinii este persoană fizică, sau împuternicire, în cazul în care proprietarul este persoană juridică.
Statul prin Ministerul Mediului si Admninistratiile Financiare,
Curtea Europeana de Justitie si Justitiabilul Roman
Orice justitiabil care se intreaba ce activitate mai are Curtea Europeana de Justitie poate sa viziteze site-ul acestei institutii si o sa gaseasca In Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria C 161 publicat online, din 19 iunie 2010 intrebarile adresate de Curtea de Curtea de Apel Targu-Mures in doua cauze, in articolul prezent o prezentam pe cea mai importanta si relevanta in materia contenciosului administrativ respectiv in sfera taxelor interne de poluare :
In cauza SC Darmi SRL contra Directiei Generale a Finantelor Publice Mures -Administratia Finantelor Publice Tg.-Mures, prin incheierea de sedinta din 22.12.2009, Curtea de Apel Targu-Mures a decis suspendarea judecatii, pentru a sesiza CJUE, in vederea pronuntarii unei hotarari preliminare referitor la compatibilitatea taxei pe poluare instituita de OUG nr. 50/2008 cu modficarile si completarile ulterioare, cu art. 25, art. 28, art. 90 din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene [TCE].
Astfel, intrebarile Curtii de Apel Targu-Mures adresate CJUE sunt:
1. Se poate considera că prin instituirea unei taxe de poluare, în perioada 01.07.2008 până la 15.12.2008, prin legislaţia relevantă internă adoptată de România (Ordonanţa de Urgenţă nr. 50/2008) sunt satisfăcute în primul rând principiile de uniune vamală şi de evitare a dublei impozitări, astfel cum sunt prevăzute de art. 23, 25 şi 90 [TCE], în sensul în care aceste dispoziţii din tratat permit instituirea unei taxe de poluare în scopul prevăzut de legiuitorul român în preambulul Ordonanţei de Urgenţă nr. 50/2008, scop care este prevăzut şi în art. 174 şi următoarele [TCE]: asigurarea protecţiei mediului prin realizarea unor programe şi proiecte pentru îmbunătăţirea calităţii aerului şi pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislaţia comunitară în domeniu? Cu alte cuvinte, mai concret: prin instituirea unei taxe de poluare într-un stat membru al Uniunii Europene, la prima înmatriculare, pentru autoturisme, noi sau second hand, aduse din alt stat membru în primul stat membru, se poate considera că dispoziţiile art. 174 [TCE] şi următoarele justifică neaplicarea art. 23, 25 şi 90 din acelaşi tratat?
2. Se poate considera că dacă un astfel de vehicul a fost supus unei taxe similare, respectiv taxă de poluare (în acelaşi conţinut ideatic şi cu acelaşi scop, respectiv de respectare a mediului conform principiilor şi obiectivelor descrise de art. 174 [TCE] şi următoarele), într-un stat membru, cu ocazia primei înmatriculări în alt stat membru se poate institui o astfel de taxă de poluare, cu aceleaşi obiective prevăzute de art. 174 şi următoarele din tratat, deşi anterior a mai fost supus unei taxe de poluare într-un alt stat membru?
3. In fine, în ideea contrară, că un astfel de autovehicul nu a fost supus într-un alt stat membru unei taxe de poluare (pentru că fie nu există această taxă, fie din alte motive), dar la o înmatriculare succesivă într-un alt stat membru, spre exemplu România unde se percepe o astfel de taxă, se percepe la prima înmatriculare într-un asemenea stat taxa de poluare, se poate considera, într-o asemenea ipoteză, că se încalcă principiile uniunii vamale sau a unei protecţii interne indirecte prevăzute de art. 23, 25 şi 90 [TCE]? Pe rolul CJUE, dosarul a fost inregistrat sub nr. C – 178/10.
Specialistii DecaLex aprecieaza ca instantele romane sunt tot mai nesigure pe dispozitiile interne si mai ales pe aspectul legalitatii acestor legi. In conformitate cu hotararea data in baza acestor intrebari adresate de instanta romana, Curtea va raspunde urmand ca raspunsul acesteia sa fie folosit ca si indrumar juridic, la fel cum s-a intamplat si in cauza controversata Tatu. Pentru moment singura posibilitate de recuperare sau de evitare a taxei de poluare este instanta de judecata printr-un proces intemeiat pe legea 554/2004.
Universitatea Spiru Haret - Ce se intampla cu diplomele si modalitati de recunoastere si eliberare.
Poate cel mai important lucru la aceasta dezbatere consideram ca este rezonanta si impactul atat mediatic dar si individual provocat la nivel national de univ. Spiru Haret. Subiectul este de asemenea de o importanta majora, tinand cont ca prin nerecunoasterea sau neeliberarea diplomelor de licenta, o buna parte din studentii Spiru au fost vatamati in interesele proprii, fie ca a fost vorba despre o crestere salariala, o ierarhizare sau continuare a studiilor post universitare.
Raspunsul Ministrului Educaţiei, Ecaterina Andronescu,care a anunţat, că toate diplomele de la Universitatea "Spiru Haret", indiferent de programul sau forma de învăţământ urmată, rămân valabile până la clarificarea totală a situaţiei de la instituţia de învăţământ superior, vine ca o surpriza pentru toti cei care asteptau un raspuns ferm din partea ministrului si in niciun caz o amanare a situatiei déjà perpetuate.
Ministrul Educatiei a precizat, într-o declaraţie de presă, că printr-un act normativ va fi cu siguranta remediata situaţia individuală a absolvenţilor de la Universitatea "Spiru Haret" care necesită o asa zisa revalidarea a diplomelor. Aceasta revalidare pentru ca toata lumea sa o intelega si sa o perceapa la nivelul si importanta ei, inseamna un nou examen pe care ar trebui sa il sustina acesti absolventi care nu au nicio vina ca au sustinut un examen de licenta trunchiat.
Toate diplomele obţinute în cadrul prevăzut de lege, respectiv al programelor şi formelor de studii, autorizate sau acreditate, sunt valabile, iar absolvenţii nu vor susţine nicio probă de validare", a declarat ministrul Educaţiei.
Partea cea mai buna, pentru studentii acestei institutii este ca cei care vor sa li se recunoasca studiile si se considera vatamati de catre Ministerul Educatiei, care si-a pus de asemenea antetul pe diplome, dar si ale Universitatii, care a organizat programele de studiu, pot da in judecata atat Universitatea Spiru Haret dar si Ministerul Invatamantului, pentru rezolvarea situatiei.
De altfel in ultima perioada au aparut tot mai multe grupuri de studenti USH care s-au unit tocmai pentru castigarea drepturilor lor. Ministerul Educatiei recunoaste diplomele absolventilor inmatriculati in anul I in perioada 2005-2008 insa acesti studenti nu au inca eliberate aceste diplome.La nivel de interese, studentii au fost prinsi intre cele doua institutii, a ministerului cat si a universitatii.Cele doua institutii isi paseaza reciproc vina, iar singua solutie pe care o are absolventul este chemarea in judecata."USH spune ca, desi Ministerul recunoaste aceste diplome, nu a eliberat tipizatele necesare iar Ministerul spune ca a trimis aceste tipizate". Dupa cum am precizat si mai sus, fiecare si-a propus ca la terminarea facultatii fie sa se angajeze intr-un loc mai bun, fie sa promoveze in scara ierarhica sau sa-si continuie studiile postuniversitare. Prin acest deficit sa-l numim de diplome, Spiru Haret a intervenit impreuna cu Ministerul Invatamantului in sfera relatiilor sociale referitoare atat la increderea in institutia de drept a statului dar si cea a invatamantului particular, fiindca, exista persoane care au fost chiar concediate pe motivul ca au fost urcate pe scara ierarhica, iar postul de unde au plecat s-a desfiintat, insa prin nerecunoasterea acestor diplome angajatorii, atat cei din sistemul privat cat si cei din sistemul de stat au aplicat legea dupa ureche eliberandu-i din functie pe cei ce au avut diplomele eliberate de aceasta unitate de invatamant superios. "Daca exista o oarecare problema la locul de munca, se poate depune plangere pe de-o parte la Spiru Haret, sa elibereze diploma, si pe de alta parte la Minister, sa fie recunoscute diploma. Daca nu se vor recunoaste aceste diplome, pe mai departe dupa ce se parcurge aceasta procedura prealabila se introduce o cerere de chemare in judecata la instanta competenta, asta fiind singura sansa a studentilor.
Despre falimentul rasunator al BDT Cars !
Pe portalul instantelor de judecata apare impunator urmatorul titlu:
Admite cererea formulata de debitorul SC BDT CARS SRL cu sediul in sector 3, Bucureşti, Splaiul Unirii, nr. 223, et. P În temeiul art. 32 alin.1 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenţei, deschide procedura generala impotriva debitorului. Spus pe scurt firma a intrat in faliment, insa ce nu se vede este O LISTA DE PESTE 500 DE CREDITORI CU DATORII PESTE de peste 300 DE MILIARDE, sa nu uitam ca BDT Cars este, sau mai bine zis a fost una din societatile mari din domeniul auto din Romania. In timpul procedurii de insolventa societatea si-a schimbat denumirea pentru a nu pune pe ganduri creditorii. Lucrurile insa nu stau la fel fata de clientii acestora. Compania BDT Cars se afla in faliment dupa ce Tribunalul Bucuresti a admis cererea privind insolventa societatii si a desemnat ca lichidator pe Valrom Consult IPURL. In conducerea acesteia se afla Stefan Simion cu 33%, Mirela Simion cu 19%, Nicolae Varciu cu 25% si Tellu Striinu cu 23%, iar in anul 2009 a raportat pierderi de 1.168.924 de lei la o cifra de afaceri de 27.490.474 de lei, cu un numar mediu de 110 angajati. Societatea se afla in procedura de faliment de la data de 22 februarie 2011, fiind deschis dosarul cu numarul 13.039, dupa ce bilanturile contabile au aratat pierderi importante. Urmatorul termen a fost stabilit de instanta in luna septembrie 2011.
Pentru ca tabloul sa fie complet in listele ANAF referitoare la companiile care au datorii la buget, societatea BDT Cars figureaza cu cerere de compensare pentru suma de 3,4 milioane de lei la inceputul anului 2011,iar cea mai mare parte a datoriei se refera la anumite impozite pe profit si pe salarii, 2.716.298 de lei. In 25 martie 2011 societatea , brusc isi schimba denumirea in Automotive Trading International, cu aceeasi structura a actionariatului, insa se mai infiinteaza 3 puncte de lucru si anume, in Popesti Leordeni, in Bulevardul Metalurgiei si pe Bulevardul Preciziei in Bucuresti. De la infiintare si pana in prezent, datoriile societatii au crescut constant de la 9 milioane de lei in 2007 la 31,9 milioane de lei in 2008. Un an mai tarziu, suma a ajuns la 38,7 milioane de lei. Directorul de marketing al BDT, nu a facut public punctul de vedere al societatii referitor la modul in care va afecta falimentul existent pe clientii existenti, cat si celelalte companii ale grupului.
Confuzie totusi pe piata romaneasca auto dat fiind faptul ca schimbarea denumirii societatii in timpul procedurii de insolventa este o practica relativ des intalnita in Romania. Din fericire, evident pentru creditori „noua firma”sau mai bine spus aceeasi firma cu o noua manta, nu va fi scutita de istoricul comercial, dar, pe de alta parte, va aduce noi impedimente in calea recuperarii banilor de catre creditori. Surprinde insa ca numele ales de actionarii BDT este chiar unul identic cu al unei societati care vinde autovehiculele unui important producator francez. Acest fapt va crea confuzie pe piata de profil auto, putand in opinia noastra sa duca in eroare si sa lezeze interesele cumparatorilor de buna-credinta, si asa foarte afectati de modul in care BDT intelege sa vanda masini, desi se afla in procedura falimentului . Consideram, asa cum s-a aratat de fiecare data in practica societatilor care doreau ca scape de datorii , ca falimentul este cea mai buna solutie.
Avocat Cuculis - avocat instanta drept penal
0722298011
Ultima editare efectuata de catre Av. Cuculis in Joi Iun 28, 2012 7:02 am, editata de 1 ori (Motiv : ediatare)
Av. Cuculis- Av. Cuculis
- Mesaje : 108
Data de înscriere : 03/07/2011
Localizare : Romania -
Subiecte similare» Amenda pentru lipsa rovinietei infranta din nou in instanta, interviu Romania Libera, av Cuculis
» Pagubitii FNI au un nou aliat – Biroul de avocatura Cuculis si Asociatii – Lasati mesajele dvs. aici pentru ca toti cei care au probleme legate de recuperarea banilor de la FNI sa poata intra in legatura cu un avocat specializat!
» Procese colective taieri salariale de -25% pentru cadrele M.A.I – MAI si pentru ceilalti bugetari, din sistemul de stat. Medici, judecatori, politisti cu totii au avut taieri salariale de -25%. Sindicatele nu au miscat un deget sa ii ajute si atunci cand
» Se poate face transfer de proceduri in materie penala intre state?
» executare silita rovigneta
» Pagubitii FNI au un nou aliat – Biroul de avocatura Cuculis si Asociatii – Lasati mesajele dvs. aici pentru ca toti cei care au probleme legate de recuperarea banilor de la FNI sa poata intra in legatura cu un avocat specializat!
» Procese colective taieri salariale de -25% pentru cadrele M.A.I – MAI si pentru ceilalti bugetari, din sistemul de stat. Medici, judecatori, politisti cu totii au avut taieri salariale de -25%. Sindicatele nu au miscat un deget sa ii ajute si atunci cand
» Se poate face transfer de proceduri in materie penala intre state?
» executare silita rovigneta
Indrumari Juridice - Birou avocat :: STOP Taxa de poluare !! 2007 - 2012 :: Intrebarile dvs. juridice
Pagina 1 din 1
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum|
|
|